Exponatul lunii octombrie 2025

O CHEIE ROMANĂ ZOOMORFĂ DE LA FORNĂDIA, JUD. HUNEDOARA

În anul 2023, un artefact provenind de la Fornădia (com. Șoimuș, jud. Hunedoara) a intrat în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva. Obiectul, o cheie romană cu mânerul figurat, a fost descoperit de către Cosmin Herdian, în urma utilizării detectorului de metale.

Cheia în forma de L are două părți componente: mânerul și partea activă – cheia în sine. Lungimea totală a piesei este de 9,6 cm. Cheia implică două tehnici de realizare distincte: mânerul din bronz este realizat în tehnica cerii pierdute, iar partea din fier este confecționată prin batere.

Mânerul figurat redă partea anterioară a unui leu ieșind dintr-un caliciu care formează partea superioară a unui soclu masiv în formă de mosor. Coama sa este reprezentată prin șuvițe scurte, dezordonate. Celelalte detalii anatomice ale feței animalului, gura deschisă cu colții expuși, botul cu mustățile, nările umflate, ochii mari cu pupilele și pleoapele marcate și cutele oblice de deasupra rădăcinii nasului, conferă măștii un plus de naturalețe, dinamism și dramatism. O serie de amănunte sunt realizate după turnare, cele mai vizibile fiind liniile scurte în rețea, care sugerează blana animalului, prezente pe torace, pe labe și pe gât.

Cheia în sine, dar mai ales floarea, din cauza materialului din care au fost realizată, a fost supusă unui proces intens de coroziune, astfel încât, la restaurare, a fost dificil de evidențiat rețeaua de zimți. Mânerul zoomorf, din bronz, a căpătat în timp o frumoasă patină verde, uniformă, și s-a păstrat în condiții foarte bune, singurele zone afectate de coroziune fiind labele, mai ales cea stângă, și câteva șuvițe din coamă.

Având o tijă destul de scurtă, cheia de la Fornădia pare, mai degrabă, să fi făcut parte din sistemul de siguranță al unei casete de valori ori al unei piese de mobilier, decât de la o ușă principală, deși nu poate fi exclusă complet această ipoteză.

În Dacia romană sunt cunoscute doar câteva chei sau mânere care ar fi putut proveni de la astfel de obiecte, la Drobeta, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Apulum. Exemplarul descoperit la Fornădia este similar pieselor descoperite în provinciile vestice ale Imperiului Roman.

Cea mai mare concentrare de chei cu mânere figurate, în special zoomorfe, se află în partea de nord a Germaniei Superior și Gallia Belgica și Lugdunensis, dar și din Britannia. Numărul consistent al acestor artefacte descoperite de-a lungul Rinului și răspândite din nordul Galliei până în Britannia presupune atât ateliere în care se execută modele specifice, manufacturi locale care imită forme consacrate, dar și o rețea comercială și o clientelă care preferă astfel de produse.

Repertoriul figurat cuprinde câteva animale specifice. Cel mai frecvent sunt redați câinii și leii, dar sunt reprezentate și panterele, caii sau porcii mistreți, în general creaturi puternice și agresive, cu însușiri htoniene. Astfel de chei, prin figura redată pe mânere, primeau, în plus față de ceea ce oferă practic obiectul în sine, forța animalului și valoarea simbolică și apotropaică pe care o avea imaginea acestuia.

O categorie aparte de mânere o reprezintă cele care redau scene compuse din ființe umane și animale, mereu în luptă inegală, oamenii fiind victimele evidente.

În definitiv, oricare ar fi animalul ori scena figurată, mesajul este același, promițând eventualului infractor un sfârșit cumplit.

În arta imperială romană, leul a avut un rol foarte important în sfera privată, figura sa ori labele fiind preferate pentru accesorii de uși și de intrări sau care decorau piese de mobilier, corpuri de iluminat etc. Treptat, aceste obiecte care aveau inițial valențe preponderent apotropaice, capătă un caracter mai degrabă decorativ.

Cheile cu mânere decorate sunt datate într-o perioadă lungă, cu precădere din secolul I și până în cel al III-lea, însă sunt cunoscute și exemplare descoperite în contexte mai târzii, din veacul al IV-lea.

Artefactul nostru se adaugă numărului mic de chei provenind din siturile cercetate ale Daciei romane. Fără îndoială această cheie cu mâner zoomorf este un obiect de import, executat cu mare migală și pricepere într-un atelier din vestul Imperiului, probabil din Gallia. Astfel de piese ajunse în Dacia vorbesc nu doar despre comerț și rulare de mărfuri, ci și despre preferințele, gusturile și puterea financiară a locuitorilor acestei provincii profund militarizate, care se raliază și prin acest tip de descoperiri celorlalte provincii de graniță în care elementul soldățesc este motorul care pune în mișcare societatea.

Dr. Oana Cornelia TUTILĂ, arheolog 

Secția de Arheologie Deva