Proiectul „Un exponat de neratat”: 6. TABLĂ DIN BRONZ („FERECĂTURĂ” PENTRU CASETĂ)
EVENIMENTE
Data: Duminică, 06 Iulie 2025 09:34
Locație: MCDR | Oraș: Deva
UN EXPONAT DE NERATAT
Muzeul din Deva este una dintre cele mai vechi instituții de profil din țară. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sediul central este organizat în jurul palatului Magna Curia, monument istoric care impune prin elemente arhitectonice și stilistice, renascentiste și baroce.
Magna Curia (Castelul Bethlen), sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva (Foto și prelucrare computerizată: Ionuț Codrea)
Pe parcursul unei perioade ce depășește un secol, muzeul devean a adunat colecții valoroase, care cuprind artefacte prețioase, monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică și pentru științele naturii. Biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, iar colectivul actual al muzeului are atât experiența, cât și maturitatea pentru a desfășura activități la cel mai ridicat nivel profesional.
Începând din luna ianuarie am creat o rubrică lunară pe pagina noastră în cadrul căreia vă propunem să faceți cunoștință cu 12 artefacte mai puțin cunoscute și să aflați povestea fiecăruia, atât cât a putut să fie descifrată de arheologi. Am ales mediul on-line cu speranța că vom putea să venim în întâmpinarea interesului cât mai multor persoane.
În ultima săptămână a fiecărei luni veți face cunoștință cu un astfel de obiect, iar la începutul anului 2026, vom afla cum poveștile se completează pentru a contura secvențe din viața unei comunități.
Uneori se întâmplă să înțelegi funcționalitatea unui obiect chiar în momentul descoperirii. Îl ții în mână și pur și simplu știi ce este și la ce a folosit. Iar dacă obiectul mai este și frumos, bucuria pe care o experimentezi este cu atât mai mare. Așa s-a întâmplat în data de 30 iunie 2009, când a fost descoperită piesa pe care o prezentăm astăzi.
Obiectul după restaurare – restaurator: Ioana Popițiu (Foto: Iosif Vasile Ferencz)
A fost găsită în timpul cercetării
atelierului de fierărie de la Ardeu, împreună cu alte artefacte interesante. Cel care a avut șansa să o atingă pentru prima oară, după două mii de ani, a fost colegul Gheorghe Natea de la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu.
Gheorghe Natea în timpul cercetărilor la Ardeu, în anul 2009 (Foto: Iosif Vasile Ferencz)
Pe vremea aceea începuse stagiul doctoral și venise să dea o mână de ajutor la Ardeu. Țin minte cum ținea artefactul în mână și cum am discutat cu privire la funcționalitatea obiectului. Și nu am fost doar noi doi, au mai fost și Cristian Roman, Mihai Căstăian, Cristian Dima și Romică Pavel. Am fost o echipă de arheologi care doream să descifrăm tainele civilizației dacice … și nu numai. Și cât de antrenante și utile erau discuțiile noastre pe marginea unor obiecte sau a unor contexte sau complexe! Uneori erau mai aprinse, alteori mai așezate, dar întotdeauna au fost productive. Ne-au ajutat pe toți să înțelegem ceea ce descopeream.
Discuții cu privire la descoperirile din timpul zilei descoperirile (Foto: Iosif Vasile Ferencz)
Am înțeles cu toții, chiar de la bun început, semnificația artefactului, la ce folosea. Orificiul tăiat în forma literei „L” era cât se poate de potrivit pentru a lăsa loc pentru a fi introdusă o cheie
. Însă o serie de alte detalii le-am distins mai târziu, după ce obiectul a trecut prin laboratorul de restaurare și după ce a fost analizat cu multă atenție.
Am mai semnalat și cu alt prilej că analiza unui obiect începe cu descrierea lui. Iar în cazul de față, dintr-o primă privire, se vede că piesa arheologică este păstrată în întregime. Este confecționată din tablă din bronz (cel mai probabil este un aliaj pe bază de cupru, dacă ținem cont de „patina” de culoare verde, specifică oxizilor cuprului) și are formă aproape circulară (cele două diametre au 13,04 și 2,24 cm). Când a fost confecționat obiectul s-a dorit să fie nu doar util, ci și plăcut la vedere. De aceea marginile îi sunt zimțate, iar pe suprafață au fost trasate cu compasul, cercuri concentrice.
Cele aflate în centru, acolo unde a fost decupat orificiul pentru introducerea cheii, au fost întrerupte dând senzația că nu sunt complete, că s-ar fi putut ca meșterul, care le-a trasat, să fi greșit. Însă dacă prelungim liniile, care se văd foarte bine, vedem că ele s-ar fi unit, tocmai în acel loc, dacă nu ar fi lipsit o parte din material.Aproape de margine au fost practicate orificii pentru fixare. Cele cinci orificii sunt deformate, dovedind că ele au fost folosite cu prilejul fixării pe un suport din lemn. Tot atunci a fost îndoită și marginea pe un anumit segment, poate pentru a fixa placa mai ferm, de marginea suportului. O serie de îndoituri, o margine ruptă în apropierea unui orificiu și lipsa cuielor de fixare pot fi indicii că a fost „forțată” chiar din vechime. În plus se poate distinge și o urmă de lovire din timpul săpăturilor arheologice.Cu toate deformările la care ne-am referit, artefactul are toate caracteristicile pentru a fi considerat o piesă deosebită în inventarul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva.
Trecând de etapa descrierii și a identificării funcționalității, studiul obiectului ajunge la un nivel superior. Exemplarul a fost analizat de către Bogdan Lăpușan, doctorand în cadrul Institutului de Arheologie și Istoria Artei din Cluj Napoca. Subiectul lucrării pe care o pregătește pentru doctorat vizează sisteme de siguranță, încuietori de uși, de lăzi și de casete provenind din descoperiri din această parte a Europei. În acest context a studiat mecanisme, chei și alte elemente componente ale unor obiecte de acest fel. El a remarcat faptul că în Dacia preromană, în spațiul intracarpatic, au fost descoperite și publicate până în prezent 33 de obiecte care pot să fie încadrate în această categorie. Dintre ele, cele mai numeroase (11) provin de la Sarmizegetusa Regia, în timp ce de la Ardeu a avut la dispoziție 10 piese. Altele au fost descoperite la Fețele Albe, Piatra Roșie, Căpâlna, Bănița și Sighișoara. Să mai menționăm că la Ardeu a mai fost descoperită și o altă placă de fixare (ferecătură), într-un alt context. Dar nu lipsesc nici cheile sau alte elemente componente ale unor lăzi sau casete.
Chei romane descoperite la Ardeu (după Ferencz 2010)
În ceea ce privește exemplarul descris, după formă și dimensiuni, ar fi putut fi montat pe o ladă sau pe o ușă. Însă contextul descoperirii, în inventarul atelierului de fierărie, ne indică fatul că ar putea să provină de la o ladă, în cazul în care nu a ajuns în acel context ca materie primă. Îndoiturile descrise anterior pot fi argumente în favoarea ultimei propuneri de interpretare. Cred că e greu de crezut că ușa unui atelier de fierărie sau a casei meșterului să fi fost prevăzută cu o încuietoare sofisticată. Însă anumite obiecte de valoare ar fi putut să fie păstrate „sub cheie” într-o ladă.Oricare ar fi fost explicația prezenței obiectului în cadrul atelierului de la Ardeu este foarte clar că avem de a face cu un produs rar, deosebit. Exemplare asemănătoare au fost găsite în provinciile romane Dalmatia, Moesia Superior, Noricum, Pannonia Inferior și Pannonia Superior. Istoria mecanismelor de închidere de acest fel are rădăcini mai vechi decât cele pe care le-am amintit.
„Ferecătură” pentru casetă, descoperită la Ardeu (Foto: Alexandru Ranta)
Primele mecanisme – încuietori de felul celei acoperite cu plăci ca la Ardeu au început să apară în aria mediteraneană în secolele VI-V î.Hr. Ele erau mai rudimentare în comparație cu cele mai târzii, din perioada elenistică sau romană. Mai ales romanii au perfecționat sistemele pentru a asigura o siguranță sporită. Pentru un astfel de obiect era nevoie de o investiție financiară importantă. Mai mulți papiri
, descoperiți în Provincia Romană Egipt, datând din secolele II și III d.Hr., oferă informații cu privire la costurile ridicate ale fabricării unui sistem de închidere. Producția sistemelor de închidere era un proces dificil, implicând un grad ridicat de complexitate, atât în ce privește realizarea componentelor mecanismului, cât și crearea unui model unic pentru elementul de cheie care se potrivea cu zăvorul. La acestea se adaugă măiestria cu care era asamblat mecanismul și apoi era fixat pe o suprafață de lemn.Așa cum putem să vedem, în anumite cazuri, interpretările cu privire la un obiect pot să fie multiple. Dacă ferecătura a fost montată pe o ușă sau pe capacul unei lăzi, al unui cufăr, în atelier sau în locuința meșterului de la Ardeu, vom reține preocuparea pentru protejarea bunurilor de valoare sau de restricționarea accesului în anumite spații.În cazul în care piesa a avut, în contextul în care a fost descoperită, doar un statut de „materie primă”, ne gândim la modul în care sunt distribuite astfel de resurse și să încercăm să distingem locul de proveniență.
Cu speranța că v-a plăcut povestea noastră de azi, vă așteptăm cu comentarii și păreriExpert în bunuri de patrimoniu cultural național mobil
Cercetător consacrat
Dr. Iosif Vasile Ferencz
Secția Arheologie în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva
Status
Eveniment online
Adresă
Muzeul Civilizației Dacice și Romane, 39, Strada 1 Decembrie 1918, Centrul Vechi, Deva, Hunedoara, 330005