BEGIN:VCALENDAR VERSION:2.0 PRODID:-//Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane//NONSGML kigkonsult.se iCalc reator 2.30.10// CALSCALE:GREGORIAN METHOD:PUBLISH UID:11503622-3e72-407c-91e0-e4c9f1bc3510 X-WR-CALNAME:iCagenda X-WR-CALDESC:Event Management Extension for Joomla! X-WR-RELCALID:3E26604A-50F4-4449-8B3E-E4F4932D05B5 X-WR-TIMEZONE:Europe/Bucharest BEGIN:VTIMEZONE TZID:Europe/Bucharest BEGIN:STANDARD TZNAME:EET DTSTART:20231029T040000 TZOFFSETFROM:+0300 TZOFFSETTO:+0200 RDATE:20241027T040000 END:STANDARD BEGIN:DAYLIGHT TZNAME:EEST DTSTART:20240331T030000 TZOFFSETFROM:+0200 TZOFFSETTO:+0300 RDATE:20250330T030000 END:DAYLIGHT END:VTIMEZONE BEGIN:VEVENT UID:052f2fea-d3ed-4b60-bd7a-87ac35a0757f DTSTAMP:20260925T163952Z CATEGORIES:AVRAM IANCU CLASS:PUBLIC DESCRIPTION;ALTREP="CID:":  \;\n \;\nIancu – ascuns în huda de la izvoarele Crișului Alb\n&nb sp\;\nÎn munți\, vara și-a intrat pe deplin în drepturi. Pădurile freamătă ușor în cântec vesel de păsări\, mângâiate de razele calde ale soarelui. Fânețele înflorite îmbracă coastele repezite în covoare înmiresmate.\nDeși au trecut atâtea luni de când moții își caută dreptatea\, ei nu au obținu t nimic până în prezent. Din contră\, asupririle și nedreptățile revărsate asupra lor de comenduire s-au înmulțit. Toate drumurile și văile gem de h usari\, de secui și gărzi maghiare ce schingiuiesc și batjocoresc populați a în fel și chip\, tăind cosițele fetelor\, snopind țăranii în bătăi și pr ădându-le bunurile puține.\nDar întâmplarea care-i hotărî pe moți să iasă din cumintea lor așteptare\, la care îi îndemnau tinerii fruntași\, fu cea de la Mihalț. Acolo\, iobagii români au ocupat cu forța o bucată de pămân t din moșia domnească. Atunci Banffi\, comitele suprem al Albei de Jos\, c hemă trupele grănicerilor secui și ale gărzii cetățenești din Aiud\, care traseră fără milă în mulțime\, omorând doisprezece țărani.\nAcest fapt îl lămuri întrutotul pe Iancu de intențiile guvernului\, de disprețul total a l acestuia față de revendicările românilor\, deoarece\, pe lângă faptul că sfida de atâta timp aceste revendicări\, acum decretase și dizolvarea Com itetului Român de la Sibiu.\nEra clar\, pentru oricine voia să vadă și să înțeleagă\, că nobilimea din Transilvania nu va renunța în ruptul capului le drepturile și prerogativele sale\, în favoarea unei populații care fuse se văzută secole de-a rândul ca o turmă de animale bune de tras în jug\, ș i nimic mai mult.\nAșadar\, după aceste evenimente\, Iancu se hotărî pentr u acțiune. Nu mai vru să asculte de sfaturile lui Bărnuțiu și Barițiu\, ca re-l îndemnau mereu la răbdare. Era conștient că de acum\, \; așteptar ea și tergiversările guvernanților\, nu vor face altceva decât să aducă to t mai multă suferință în rândul românilor și tot mai multe victime.\nInima Iancului sângerează de durere pentru câtă nedreptate se face moților săi și se pregătește ca de aici înainte să răzbune orice nedreptate și orice v iolență. De aceea\, sfidează reprezentații puterii politice\, continuând s ă strige revendicările moților\, pregătindu-i de luptă\, cu tot cu femei\, conștient că doar prin luptă\, cu prețul sângelui și al jertfei își vor p utea obține drepturile. El\, cel ieșit din sângele și carnea lor\, el\, ce l legănat de susurul acelorași ape de munte ca și strămoșii săi\, cu rădăc ini adânc înfipte în tăria acelor munți\, în cugetul căruia încă răzbat ch emările la luptă ale Horii\, el știe cel mai bine suferințele și dorințele moților. Și ei știu asta. De aceea îl prețuiesc nespus\, ca pe un rege al lor\, ca pe un conducător destoinic\, cu vorba scurtă dar hotărâtă\, în g raiul oamenilor de la munte\, de multe ori presărat cu glume sau înflorit cu pilde și încurajări. El le-a sădit în suflet o dorință de libertate și dreptate fără limite\, dar și un curaj pe măsură\, făcându-i să fie conști enți de puterea lor\, a celor mulți și necăjiți\, spunându-le: Cine nu se bucură de zorile mărețe ale libertății trebuie socotit fricos\, nevrednic de a le privi[1].\nÎnsă\, după alarma generală pe care a dat-o Iancu în mu nți\, când au fost trase clopotele în dungă de sub Găina\, prin Vidra\, Al bac\, Scărișoara și prin toate celelalte sate\, strigându-se: La arme![2]\ , adunându-se popor mult în tabăra de la Gura Râurilor\, cu coase și furci \, într-o bună rânduială\, autoritățile îl urmăresc\, dorind să-l prindă\, cum de altfel\, au făcut și cu alți fruntași români.\nÎn munți sunt trimi și acum 200 de soldați împărătești și 300 de secui. O parte dintre fruntaș ii românilor sunt citați să se prezinte în fața comisiei\, la Câmpeni. Toț i cei care răspund chemării sunt arestați\, iar alții sunt prinși de patru lele de soldați care colindă pe toate drumurile. Cei prinși sunt amendați\ , bătuți cu vergi\, maltratați.\nIancu se numără printre cei care au refuz at să se prezinte în fața comisiei\, de aceea este urmărit de patrule mai rău decât un hoț și un ucigaș. O întreagă companie de secui sub comanda vi cecomitelui Pogany\, supraveghează Vidrele și comunele din jur\, pentru a- l prinde pe Iancu. Din oamenii săi de legătură\, unii au fost arestați\, i ar alții fiind urmăriți și fugăriți\, stau ascunși în pădurile sălbatice ș i întunecoase de sub Muntele Găina.\nÎntre timp\, Iancu își găsise adăpost într-una dintre colibele sătenilor\, situată pe cursul sălbatic al unui p ârâiaș de munte\, colibă săpată în malul de pământ\, bine dosită. Din acea văgăună ieșea în culme și supraveghea intrarea și ieșirea patrulelor din sat\, aflate în căutarea lui. De aici\, scrise o scrisoare către comisia c ondusă de Kozma\, că nu se va prezenta pentru anchetă\, deoarece nu are ni mic care să-i apese conștiința. Toată înarmarea și pregătirea realizată cu moții săi\, spune că a făcut-o doar ca mijloc de apărare împotriva agresi unii la care sunt supuși de către forțele militare ce bântuie ținutul.\nDa r\, în timp ce scria o altă scrisoare către Bărnuțiu\, pentru a-l pune la curent cu mișcările românilor din munți\, în coliba sa năvăli prietenul să u din copilărie\, Gavril Bădărău\, suflând greu de la urcușul pieptiș\, fă cut în grabă mare.\n- Hai\, degrabă să fugim! se adresă el Iancului. Poter a de panduri răscolește tot satul. Prind bărbații și femeile și-i bat\, să afle unde te ascunzi. Nu mi-i frică de bărbați\, că ar fi slobozi la gură \, dar poate or nimeri o femeie mai slabă de înger\, ori un prunc\, care s ă-i îndrume încoace.\n- Paza bună\, trece primejdia rea! Ce-i bine\, îi bi ne! Hai\, că ne-om duce și ne-om ascunde în huda ceea de pă Criș. E locul cel mai sigur. Și dacă vine potera\, avem o a doua ieșire\, ce-i drept\, c am îngustă\, drept către pădure.\nÎn timp ce vorbea astfel\, Iancu își leg ă în spate cu niște curele\, cerga ce o avea la îndemână\, iar în tașca de piele își îndesă hârtiile și uneltele de scris. Gavrilă sosise din sat cu niște merinde puse în grabă în desagii ce-i avea pe umăr. Împreună\, pără siră adăpostul\, îndreptându-se în mare grabă spre Blăjeni\, către peștera aceea aflată în dunga Crișului\, bine adăpostită de pădurile bătrâne și î ntunecoase din jur.  \;Intrarea peșterii era înspre amontele văii\, ia r ieșirea în caz de urgență\, în aval. Așa puteau să supravegheze valea și cărarea care o însoțea\, din ambele direcții.\nAjunși la peșteră\, se ins talară cum putură mai bine într-un cotlon al ei mai ferit de curenții ce s trăbăteau galeriile și-și făcură noile planuri de acțiune. În primul rând cad amândoi de acord asupra faptului că de ascunzătoarea lor trebuie să șt ie cât mai puțină lume. Nu că nu ar avea încredere în moții lor\, dar cine știe pe unde se vor zvântura iscoadele comenduirii\, trăgând peste tot cu urechea la discuțiile sătenilor.  \;\nApoi\, Iancu începe să scrie un cuvânt de încurajare către moții săi\, nu care cumva aceștia să-și piardă speranța\, să deznădăjduiască\, să renunțe la luptă sau să creadă că i-a abandonat. Astfel\, în cuvântul lui adresat țăranilor\, el îi îndeamnă să rămână liniștiți atâta timp cât el va lipsi dintre ei\, pentru că\, prin o rice mijloace\, dreptatea lor va trebui să izbândească. Să nu purceadă la acte de violență\, să nu amenințe pe nimeni\, ci să ceară neîntrerupt să f ie lăsați a umbla pe drumul lor\, în căutarea dreptății[3].\n- Vezi\, tu\, se adresă Iancu lui Gavrilă\, nobilimea maghiară\, nu o să renunțe niciod ată la drepturile ei. Ea ne privește ca pe niște animale bune de jug\, car e nu-și cunosc drepturile și nu și le apără. Pădurile sunt ale noastre\, d ar nu ni le dau. Iar fără ele\, moțul e ca fără de viață. Pădurile sunt au rul nostru\, averea noastră\, pita și îndestularea noastră.\nDar acești do mni de unguri fac cu neputință orice înțelegere cu poporul român și tot ei caută să-i zădărnicească eliberarea[4].\n- Dacă ne-or da drepturi\, ei de unde și-or mai stoarce averile? întrebă Gavrilă. Nu ne lasă ei din gheare \, nici morți.\n- Cu prețul vieții\, și noi\, jurăm să ne câștigăm liberta tea\, spuse Iancu strângând mânerul unuia dintre pistoalele de la brâu.\nP este zi\, unul dintre ei\, păzește mereu intrarea grotei care se deschide spre unul dintre pâraiele ce coboară năbădăios culmea dinspre apus\, formâ nd o cascadă de câțiva metri\, chiar aproape de intrarea în grotă\, după c are se varsă în undele Crișului Alb\, aflat aici\, nu departe de izvoare. Pădurea acoperă și învelește stâncăriile locului ale căror picioare sunt u date de undele celor două pâraie\, formând o draperie densă de verdeață\, care transformă locul într-o veritabilă tainiță.\nPe drumul îngust de care \, ce însoțește curgerea Crișului\, trec adesea soldații secui\, fără să b ănuiască ascunzătoarea din apropiere. În schimb\, odată cu lăsarea întuner icului\, numeroase umbre tăcute se furișează printre arbori și căderi de a pă\, spre grota din peretele de piatră. Sunt oamenii Iancului care cutreie ră satele din Zarand\, pentru a-i pregăti și pe acești moți de luptă. Așa se transformă pentru aproape o lună de zile\, acest loc tainic\, din margi ne de drum\, nebănuit de cătane\, într-un cartier general al Iancului\, ca re era conștient că doar o înțeleaptă\, ordonată și masivă pregătire și or ganizare a românilor\, va avea sorți de izbândă.\nIar această desăvârșită organizare a lui Iancu se văzu în 21 septembrie\, când Iancu intră în Blaj cu o oaste de 6000 de moți înarmați\, care se alătură altor 60.000 de rom âni gata de luptă.  \; \; \;\nAjuns pe Câmpia Libertății\, Ian cu se urcă pe o tribună și strigă celor adunați:\n- Pretențiile noastre su nt sfinte\, pre cât de sfântă e dreptatea. Noi suntem gata a le apăra cu o rice preț[5]. Cu mâinile goale\, sau cu ce arme om avea la îndemână\, acum \, noi suntem gata a ne lupta pentru drepturile noastre! O venit și vremea noastră!\n\n[1] Silviu Dragomir\, Avram Iancu\, București\, 1965\, p. 65. \n[2] Ibidem\, p. 62.\n[3] Silviu Dragomir\, Avram Iancu\, București\, 196 5\, p. 64.\n[4] Ibidem\, p. 66.\n[5] Ibidem\, p. 70.\n \;\nMonica Ceci lia Dușan\, Muzeograf\nMuzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad DTSTART:20240401T060000Z DTEND:20240401T060000Z GEO:+46.130711;+22.794977 LOCATION:Muzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad ORGANIZER: SEQUENCE:1 SUMMARY:Iancu – ascuns în huda de la izvoarele Crișului Alb TRANSP:OPAQUE URL:https://mcdr.ro/index.php/ro/expozitii-si-evenimente/expozitii-permanen te/evenimentebrad/136-iancu-ascuns-in-huda-de-la-izvoarele-crisului-alb/20 24-04-01-09-00 END:VEVENT END:VCALENDAR