BEGIN:VCALENDAR VERSION:2.0 PRODID:-//Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane//NONSGML kigkonsult.se iCalc reator 2.30.10// CALSCALE:GREGORIAN METHOD:PUBLISH UID:5b6538e4-277a-409f-b21e-8bcdb9d497d5 X-WR-CALNAME:iCagenda X-WR-CALDESC:Event Management Extension for Joomla! X-WR-RELCALID:3E26604A-50F4-4449-8B3E-E4F4932D05B5 X-WR-TIMEZONE:Europe/Bucharest BEGIN:VTIMEZONE TZID:Europe/Bucharest BEGIN:STANDARD TZNAME:EET DTSTART:20231029T040000 TZOFFSETFROM:+0300 TZOFFSETTO:+0200 RDATE:20241027T040000 END:STANDARD BEGIN:DAYLIGHT TZNAME:EEST DTSTART:20240331T030000 TZOFFSETFROM:+0200 TZOFFSETTO:+0300 RDATE:20250330T030000 END:DAYLIGHT END:VTIMEZONE BEGIN:VEVENT UID:0ce3e3d9-85df-470d-abe1-00e451fea40d DTSTAMP:20260925T163952Z CATEGORIES:AVRAM IANCU CLASS:PUBLIC DESCRIPTION;ALTREP="CID:":  \;\n \;\nAvram Iancu – Gândurile unui moț. Pregătiri de luptă\n&n bsp\;\nVreme de două mii de ani\, valuri\, valuri de populații au trecut p e aici\, precum talazurile mărilor în furtună. Noi ne-am ținut strâns lipi ți de pământul nostru\, cu rădăcinile adânc înfipte în țărâna udată cu sud oarea\, lacrimile și sângele străbunilor\, așa încât\, furtunile\, viforni țele și talazurile mari ale istoriei nu ne-au spulberat\, nu ne-au risipit . Am rămas tot aici\, iubind cu disperare acest pământ ce ne era casă și l eagăn de îngropăciune și pită de pus pe masă. Da\, am stat cu rădăcinile a dânc înfipți în pământ\, până când el nu a mai fost al nostru. Ne-a fost l uat de alte neamuri. Dar tot noi l-am udat cu sudoarea și lacrimile noastr e\, tot noi l-am lucrat și l-am mângâiat cu palmele noastre aspre și bătăt orite\, până când el își revărsa bogăția.\nDacă nu am mai avut pământ pent ru rădăcini\, atunci ne-am înfipt și mai puternic rădăcinile în cer. Ne-am hrănit mai mult cu pâinea venită de sus\, decât cu cea ieșită din țărâna muncită de noi. Și-această pâine ne-a întărit și ne-a oțelit. Așa am supra viețuit veacuri de-a rândul\, când cu rădăcinile înnodate în glie\, când c u rădăcini neasemuit de lungi sprijinite de cer\, ancorați cu trăinicie în tre lumea de jos și lumea de sus.\nDar acum\, nu se mai poate. Nu mai pute m îndura atâta batjocură și umilință\, atâta neîndurare și rea-voință. A s osit timpul să ne ridicăm fruntea din țărână. Am cerșit mereu drepturi\, a m murit de multe ori pentru ele\, am fost bătuți și schingiuiți\, dar astă zi suntem hotărâți să pierim până la unul\, pentru libertatea noastră.\nIa ncu ne este alături. Ne îndrumă\, ne veghează\, ne încurajează. L-am auzit când le-a spus cu hotărâre celor puternici: Românii nu vor cerși libertat ea de la unguri\, ei sunt destul de tari să și-o stoarcă prin luptă![1]. D rept îi\, că suntem tari și mulți\, așa cum ne-a încurajat tot Iancu\, și ne-a deschis ochii că-i putem birui.\nDe aceea\, ne-am și apucat de treabă . Din uneltele de lucru\, ne-om face arme și-om merge cu piepturile goale împotriva plumbilor sloboziți de dușman\, împotriva ghiulelelor și a furci lor ce ne așteaptă la marginea drumurilor cu ștreangul pregătit. Dar vom b irui\, știu bine.\nAcum îmi ascut securea. Ea e unealta de căpătâi a moțul ui\, a treia lui mână. Fără ea ar fi un om mort. Cu ea își taie lemnul din pădure pentru a-și face casă\, grajd și cocină. Cu ajutorul ei își face g ard pentru a-și împrejmui gospodăria\, dar și șindrilă pentru a-și acoperi casa. Cu securea își înfrumusețează și-și încrustează stâlpii porții sau ai târnațului. Tot cu ajutorul securii își face jug pentru prins boii\, și carul și-l face cu ajutorul ei\, și roțile\, grapa\, plugul\, războiul de țesut al femeii\, furca ei de tors\, fusul\, croșeta\, andrelele\, grebla \, ciubărul\, donița pentru apă\, șuștarul pentru lapte și tulnicul\, și l auta\, și fluierul pentru cântece în fapt de seară. Tot cu securea își fac e moțul patul în care doarme\, masa pe care mănâncă\, lavița pe care se od ihnește\, scaunul\, blidul și lingura\, leagănul pentru prunci.\nCu ajutor ul ei ridică spre cer biserici frumoase\, construiește poduri peste ape\, mori și șteampuri pentru minereu\, vâltori și pive. Dar ce nu face moțul c u securea lui! Ea îi este poate cel mai bun tovarăș de-a lungul întregii s ale vieți. Ea nu poate fi înlocuită cu nimic altceva\, așa cum nu poți înl ocui o mână sau un picior. Ea înseamnă viață. Însă de această dată\, eu o voi ascuți pentru a semăna moarte și durere.\nDupă ce mi-am ascuțit secure a\, toporul și barda\, m-am apucat să ascut coasa și s-o îndrept\, să o fa c armă de luptă… Biata coasă! Ea știe să cânte și să șuiere în zorii zilel or de vară\, îngânată de glasul păsărilor\, în timp ce culcă în brazde lun gi\, șerpuite\, fânul înmiresmat\, încărcat de boabe strălucitoare de rouă . Mânată cu destoinicie de mâinile puternice ale moțului ea îmbrățișează i erburile fragede\, pline de flori: mănunchiuri de margarete\, de crețușcă\ , de iarba cucului\, de clopoței albaștri\, de sulfină\, de sunătoare\, de clocotici și grozamă\, le îmbrățișează cu drag și le sărută ca pe niște f ete frumoase pe care apoi le pune la pământ. Ele vor fi apoi sărutate cu f oc de soarele verii\, mângâiate de adierile suave ale vântului\, adormite de cântecul păsărilor și freamătul pădurilor din jur. Și vor deveni în iar nă hrană parfumată pentru vite și lapte bun pentru familia moțului. Dar ac um nu pregătesc coasa pentru a îmbrățișa iarba\, ci pentru a lovi și a adu ce moarte. Nu va simți parfumul florilor coasa mea\, ci\, doar mirosul sân gelui.\nȘi-am mers apoi la fierarul satului\, care nu-și mai vede capul de treabă. Din fierul plugurilor el face acum lăncii. La tot satul. Din plug ul care altădată tăia pământul nostru sărac\, îl scormonea\, îl dumica pen tru a primi sămânța de orz\, de ovăz\, mai rar de grâu\, pentru ca moțul s ă aibă bucate cât să supraviețuiască\, acum facem lăncii. Cât mai multe lă ncii. Arme de luptă. De vom câștiga\, și pită va fi mai multă pe masa prun cilor noștri.\nȘi Horea o fi tare mândru de noi. Sigur ne vede de-acolo de unde e acum\, din raiul străbunilor noștri. Cu fiecare nouă lance făurită de fierar\, se mai închide o rană din pieptul celor căzuți în răscoala di n cel veac și din toți anii noștri de suferință.\nDa\, iacătă-i gata\, lan cea mea. Îi tare faină! Lucește în soare și parcă strigă libertate! O pun în târnaț în așa fel\, încât la fiecare răsărit până ce-om pleca la luptă\ , soarele să-și joace razele în luciul ei și să-i dea putere. Ei și mie.\n Dar mai pregătesc lângă lance\, coasă și secure\, îmblăciul și bâta. Cu îm blăciul zdrumicam altădată spicele de orz și grâu\, pentru a le transforma în aur bun de pus pe masă\, în pită dulce\, dar astăzi\, cu el voi îmblăt i dușmanul. Iar cu bâta mi-am apărat întotdeauna oile și vitele de jivine\ , de atacul lupilor sau al ursului. Acum o pregătesc pentru altfel de dușm ani. Și chiar de ne-om lupta doar cu mâinile goale\, eu știu\, că tot de p artea noastră va fi izbânda. Așa să ne ajute Dumnezeu!\n \;\n[1] Silvi u Dragomir\, Avram Iancu\, București\, 1965\, p. 46.\n \;\nMonica Ceci lia Dușan\, Muzeograf\nMuzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad DTSTART:20240328T070000Z DTEND:20240328T070000Z GEO:+46.130711;+22.794977 LOCATION:Muzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad ORGANIZER: SEQUENCE:1 SUMMARY:Avram Iancu – Gândurile unui moț. Pregătiri de luptă TRANSP:OPAQUE URL:https://mcdr.ro/index.php/ro/expozitii-si-evenimente/expozitii-permanen te/evenimentebrad/134-avram-iancu-gandurile-unui-mot-pregatiri-de-lupta/20 24-03-28-09-00 END:VEVENT END:VCALENDAR