Expunem astăzi în mediul online o parte din activitatea Laboratorului de Restaurare-Investigații, Conservare, Deva.
Obiectele pe care le prezentăm au fost restaurate în laboratorul Muzeului Civilizației Dacice și Romane, respectiv patru obiecte din fier descoperite pe Șantierul arheologic de la Sarmizegetusa în stratul 9, strat foarte bogat în echipament militar. Ca și datare, este vorba despre începutul secolului II d. Chr și ne referim la perioada anilor 102 – 109.
Descriere:
1. Pugio, este pumnalul folosit de soldații romani în luptă. Dimensiunile obiectului sunt: lungimea 24 cm, lățimea max. a lamei 4 cm iar lungimea mânerului este de aprox. 3 cm. Referitor la starea de conservare se observă că obiectul este complet mineralizat, stratul de coroziune neuniform a atacat metalul transformându-l într-o masă de oxizi instabili de consistență diferită, de culoare maro-roșcat, pe alocuri, exfoliat. Porțiuni din lamă și din mâner sunt desprinse, iar o parte din vârful incomplet în momentul descoperirii, se afla rupt în 3 bucăți.
2. Piron, se presupune că era folosit la cort, dar de asemenea ar fi putut fi folosit și pentru caii din trupele de cavalerie. Starea de conservare este relativ bună, procesele de coroziune au format de asemenea straturi succesive și suprapuse formând o patină instabilă din punct de vedere chimic. Prezența miezului metalic însă a făcut ca piesa să-și păstreze în mare parte forma inițială. Lungimea obiectului este de 26 cm.
3. Vârf de lance, este o armă folosită de trupele de cavalerie, sau poate fi vârf de suliță folosită de trupele de infanterie, nu se poate determina cu exactitate din cauza stării de conservare în care se afla obiectul în momentul descoperirii. Acesta se află complet mineralizat, vârful este rupt, iar din manșon lipsește o porțiune importantă. Dimensiunea piesei este: lungimea 23,5 cm, iar lățimea max. este de 2,5 cm.
4. Vârf de vexillum (unul din steagurile legiunii alături de signum și aquila). Obiectul este în stare bună de conservare, cu depuneri minerale și un conglomerat de produși de coroziune specifici fierului. Lungimea obiectului este de 18 cm, iar deschiderea celor două elemente sub formă de cruce, de 5 cm.
Având în vedere starea de conservare și importanța istorică a celor patru piese, s-a stabilit ca ele să intre în procesul de restaurare și conservare în laboratorul nostru cât mai urgent. Restaurarea și conservarea fierului arheologic ridică pentru specialiștii din domeniu probleme foarte mari dat fiind faptul că fierul având o mare afinitatea pentru oxigen formează pelicule de oxizi care în timp degradează miezul metalic. Umiditatea din aer dezvoltă aceste procese odată cu creșterea temperaturii, mărind exponențial rata reacțiilor chimice.
Am folosit fluxul tehnologic de restaurare pentru obiectele din fier complet mineralizate, etapele intervențiilor fiind de curățire mecanică, stabilizare, completare și conservare finală. Pentru obiectele cu miez metalic, local s-a efectuat tratament chimic, neutralizare, stabilizare, completare și conservare.
După finalizarea tuturor etapelor de restaurare consider că am reușit să redăm pieselor de fier o valoare istorică și artistică cât mai apropiată de cea inițială, prima etapă pentru valorificarea în context muzeal fiind expunerea acestora alături de alte obiecte în spațiul expozițional al Muzeului Civilizației Dacice Deva.
Bibliografie:
G. Băeștean, M. Barbu, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. About the wooden phase structures on the Insula 3, în Sargetia SN6, 2015, p. 181-192;
I. Popițiu, Problematica fierului arheologic. Studiu de caz, în Buletinul Centrului de Restaurare Conservare Iași, Anul XVI, Nr. 1/2018, p.115-128.
Ioana Popițiu - expert restaurator metal, ceramică, Șef Serviciu al Secției de Restaurare-Investigații, Conservare, Deva