BEGIN:VCALENDAR VERSION:2.0 PRODID:-//Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane//NONSGML kigkonsult.se iCalc reator 2.30.10// CALSCALE:GREGORIAN METHOD:PUBLISH UID:8a303dbe-fede-470b-b3d7-b68d9be2c7b1 X-WR-CALNAME:iCagenda X-WR-CALDESC:Event Management Extension for Joomla! X-WR-RELCALID:3E26604A-50F4-4449-8B3E-E4F4932D05B5 X-WR-TIMEZONE:Europe/Bucharest BEGIN:VTIMEZONE TZID:Europe/Bucharest BEGIN:STANDARD TZNAME:EET DTSTART:20231029T040000 TZOFFSETFROM:+0300 TZOFFSETTO:+0200 RDATE:20241027T040000 RDATE:20251026T040000 END:STANDARD BEGIN:DAYLIGHT TZNAME:EEST DTSTART:20240331T030000 TZOFFSETFROM:+0200 TZOFFSETTO:+0300 RDATE:20250330T030000 END:DAYLIGHT END:VTIMEZONE BEGIN:VEVENT UID:f0d76f3c-1de0-431f-b4e4-396793a064d7 DTSTAMP:20260925T160048Z CATEGORIES:AVRAM IANCU CLASS:PUBLIC DESCRIPTION;ALTREP="CID:":  \;\nArmata maiorului Gaal intră în Baia de Criș\n \;\nCu vreo dou ă ceasuri în urmă trecuseră prin Baia de Criș\, în fuga lor spre Brad\, în mare neorânduială și agitație grupuri răzlețe și dezorganizate din armata românilor decimată de unguri la Târnava. În fuga lor intraseră și prin go spodăria preotului Iosif Bașa\, protopop de Zarand\, gospodărie făloasă și îndestulată\, completându-și cu merinde rezervele de hrană\, precum și cu alte lucruri de trebuință într-o campanie militară.\nPărintele Iosif nu f usese tocmai încântat de golirea hambarelor sale\, dar acum era de-a drept ul îngrozit de vestea care-i ajunsese la urechi\, adusă de un țăran pe num e Culae\, care-l mai ajuta în gospodărie\, și care-i spusese că oastea ung urească e la porțile Băii\, cu tunurile îndreptate spre case\, cu toboșari i ce bat asurzitor din tobe și trompetiștii ce suflă din trompete de parcă ar fi în fața zidurilor Ierihonului.\n- Haide\, degrabă\, Mario - zise el nevestei - să adunăm în desagi și-ntr-un lipideu\, ce-om avea mai de treb uință\, ia-l și pe Grigoraș\, și să fugim la pădure cât de iute om putea ș i cât ne-or ține picioarele. Eu o dezleg pe Mândraia din grajd și vin pe u rmele voastre. Urcați-vă pe părău în sus\, cât mai încolo spre Caraci. Că de m-or prinde ungurii\, eu viață n-oi mai avea. Că doară\, popii românilo r\, pentru ei\, îs cel mai de preț vânat.\nIosif urca gâfâind la deal\, pe cărarea ce șerpuia prin pădure\, privind speriat din când în când în urma sa\, nu care cumva să-i fi luat oarecine urma. Ajuns pe un dâmb de unde s e vedea toată Baia de Criș\, legă văcuța de un carpen din marginea pădurii și cu mare ferire privi spre poarta de vest a Băii de Criș. Acolo\, văzu armata ungurească aranjată ca la paradă\, cu tunuri în față\, o linie de t rompetiști și toboșari urmați de cavalerie și infanterie\, în linii regula te. Tocmai atunci\, dinspre oraș se prezentă în fața lor o delegație ce pu rta steaguri albe\, strigând din toate puterile: „Trăiască ungurii!”.\nDup ă un scurt dialog între comandatul corpului de armată și delegația cu stea guri albe\, soldații rupseră rândurile și intrară în oraș. Curând se anima ră străzile\, se auziră țipete\, ba din câteva locuri izbucniră flăcările unor incendii.\nÎnserarea de noiembrie se lăsa grăbită\, învelind ca într- o mantie groasă orașul cuprins de agitație\, vaiere\, țipete și pocnet de pistoale. Deși seara era destul de friguroasă\, preotul plecă alergând la deal\, cu trupul întreg învelit în valuri de sudori acre. Tremura și nu șt ia de ce tremură mai tare: de frig sau de frică?\nPeste noapte\, el și Mar ia își încropiseră o colibă din crengi\, la picioarele unui colț de piatră ce se ițea din frunzișul des al pădurii. Prin toate cotloanele erau oamen i fugiți de urgia din vale\, care se ascundeau și ei.\nDar inima lui Iosif tremura ca frunza în vânt\, la fiecare întâlnire cu te miri cine prin păd ure\, de teama varvarilor unguri. Și parcă nu-i mai era atâta teamă pentru viața sa\, cât pentru a lui Grigoraș\, feciorașul său\, de nici zece ani. Cum ar fi putut suferi să-l vadă spintecat înaintea sa de săbiile soldați lor? Își alungă înciudat un astfel de gând\, în timp ce dumica în laptele cald\, muls de la Mândraia\, puțina mămăligă făcută de Maria în ceaunul lu at de acasă.\nTrecură astfel\, încă o zi și o noapte de spaimă. Între timp \, alți fugari îl înștiințară pe părintele Iosif\, că armata maghiară porn ise către Brad\, pentru a elibera pe cei 70 de nobili unguri din zonă\, pr izonieri ai românilor. De fapt\, la îndemnul lui Iancu și Buteanu\, acești a fuseseră luați sub ocrotirea armatei române\, tocmai pentru a preîntâmpi na alte masacre asupra nobililor maghiari\, asemănătoare celui de la Gura Vacii\, unde un grup de români ucisese 13 membri din familiile nobiliare B rady și Kristiory.\nÎn următoarea zi se auziră strigăte și împușcături spr e răsărit\, dinspre satele Lunca și Cărăstău. Și vântul adusese până la ei mult fum. După fum\, la ceva vreme apărură și fugarii din cele două sate. Cei care scăpaseră cu viață. În rest\, totul fusese prădat: grâu\, orz\, ovăz\, cucuruz\, brânză\, animale\, iar când satele au fost golite de bunu ri\, li s-a dat foc. Plângeau muierile\, țipau pruncii speriați.\nSpre sea ră\, popa Iosif îl zări urcând prin pădure ca o umbră\, odată cu înserarea \, pe omul lor\, Culae. Ajuns la colibă\, cu un icnet scurt\, lăsă la pici oarele popii desagii ce-i purta pe umăr.\n- Mulțămesc la Dumnezău\, că te mai văd\, baci Culae! strigă Iosif\, în timp ce-l îmbrățișă părintește.\n- Drept\, îi\, că am scăpat de săbiile honvezilor\, ca prin urechile acului . Uite colea\, în desagi\, am adus abia câteva mâini de nuci și mere\, și oleacă de brânză din putinica de după ușa cămării. Atât a mai scăpat de pr ădăciunile ungurilor. Multe case au fost date pradă focului. Scrum și cenu șă\, atât a mai rămas din ele.\n- Vai\, vai\, se tânguia Iosif ascultând v eștile lui Culae.\n- Apoi\, părinte\, am a-ți da o veste și mai rea. Ungur ii au tăbărât și la casa ginerelui matale…\n- Și\, au ars-o? întrebă Iosif cu sufletul la gură\, abia răsuflând.\n- Au prădat-o\, și pentru că giner ele matale s-a împotrivit atunci când i-au luat din grajd pe Bondor\, frum osul lui cal\, ungurii i-au slobozit un glonț în cap\, fără să stea pe gân duri. Apoi i-au luat și chimirul cel lat de piele de la brâu\, în care ave a Mitru îndesate toate economiile. Marta\, fiica matale\, spre norocul ei\ , fusese plecată la neamurile din Rișca\, și acolo a rămas.\n- Doamne\, Du mnezeule\, ce năpastă grea ai pus pe capul și umerii noștri! se tânguia po pa Iosif\, cu lacrimile până în barbă. Pedeapsă pentru multele noastre păc ate! Și acum\, honvezii unde-s? mai întrebă Iosif printre suspine.\n- Tocm ai s-au întors în Baia\, după ce au jefuit și ars Cărăstăul și Lunca\, ba și Țebea. Ieri au fost la Brad\, de-au dat drumul ungurilor ținuți de ai n oștri\, și întorcându-se spre Baia au aprins Mesteacănul\, Ribița și Vaca\ , zicând că sunt cuiburi faimoase de rebeli români. Mai cu seamă satul Vac a l-au ras de pe fața pământului\, au dat foc bisericii și caselor cu toat e iortoanele ce le aveau\, drept răzbunare asupra văcenilor\, care\, știi că au tăiat\, mai acu o săptămână\, toată familia Brady\, tocmai la intrar e în sat.\nNu pot pricepe ce s-or face bieții oameni fără un acoperiș deas upra capului\, fără de nici unele\, acum\, în prag de iarnă. Numai de și-o r scormoni în coasta dealurilor găuri și-or sta pe sub pământ ca sobolii\, și-or mânca la rădăcini\, că altă socoteală nu poate fi.\n- Doamne\, nu n e lăsa la mai greu de atâta! Dar armata noastră nu face nimic?\n- Ce armat ă\, părinte? Fără arme\, cu coase și bâte și fără conducători\, ce pot fac e ai noștri împotriva husarilor\, gardiștilor și honvezilor cu tunuri\, pu ști și săbii\, și cai\, și tot ce trebuie… Ai noștri s-or împrăștiat ca po târnichile care-încotro. Pe tribunul Chendi îl omorâră la Hălmagiu\, iar a ici la Baia îl prinseră pe tribunul Nobili\, și alături de el\, am auzit c ă au mai prins pe Zelenkay\, pe toboșarul Rabenhuber\, pe Pașc Dumitru\, P etru Dragoșa\, Ioan Tisu căpitanul Țebei\, Nicolae Birta-căpitanul Băii de Criș\, Adam Goleș și Nicolae Petrovici\, și or mai fi și alții\, de care eu n-am aflat. Dară\, vezi bine\, că armata noastră nu mai are comandanți. Cine să-i conducă pe românii noștri împotriva soldaților?\n- Suntem dați pieririi. Suntem cu totul în mâinile ungurilor și ale Tatălui din cer. Doa r El ne mai poate scăpa de la moarte\, se tânguia Iosif\, făcându-și cruci mari și dese.\nÎn fundul colibei de nuiele\, strângând băiatul la piept\, preoteasa plângea înăbușit la auzul veștilor aduse de Culae.\nA doua zi d e dimineață\, popa Iosif\, mânat de neastâmpăr și nesiguranța situației în care se găseau\, își luă inima în dinți și coborî până în dâmbul de deasu pra Băii\, tocmai la timp să asiste de acolo\, de sus\, la ridicarea în șt reang a lui Ioan Nemeș-Nobili\, a lui Zelenkay\, a lui Rabenhuber și a cel orlalți prinși.\nPrivind cum se legănau în ștreang trupurile celor nouă sp ânzurați\, preotul Iosif se socotea că de l-ar fi prins ungurii\, el ar fi fost cel de al zecelea spânzurat. Cu fiori reci pe șira spinării\, o luă la fugă înapoi\, spre ascunzișul său din pădure\, purtând în cuget imagine a trupurilor care atârnau în furci.\nBibliografie: Gelu Neamțu\, Documente pentru viitorime privind genocidul antiromânesc din Transilvania\, 1848-1 849\, Cluj-Napoca\, Ed. Argonaut\, 2009\, p. 104-109\, în Baia de Criș-cen tru activ al mișcărilor revoluționare din toamna 1848\, de Nicolae Cristea \, Zarandul\, nr. 368\, februarie\, 2024.\n \;\nMonica Cecilia Dușan\, Muzeograf\nMuzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad DTSTART:20240429T060000Z DTEND:20240429T060000Z GEO:+46.130711;+22.794977 LOCATION:Muzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad ORGANIZER: SEQUENCE:1 SUMMARY:Armata maiorului Gaal intră în Baia de Criș TRANSP:OPAQUE URL:https://mcdr.ro/index.php/ro/avram-iancu/139-armata-maiorului-gaal-intr a-in-baia-de-cris/2024-04-29-09-00 END:VEVENT END:VCALENDAR