BEGIN:VCALENDAR VERSION:2.0 PRODID:-//Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane//NONSGML kigkonsult.se iCalc reator 2.30.10// CALSCALE:GREGORIAN METHOD:PUBLISH UID:c23a442f-5ad9-4358-903b-ee6c1a89af25 X-WR-CALNAME:iCagenda X-WR-CALDESC:Event Management Extension for Joomla! X-WR-RELCALID:3E26604A-50F4-4449-8B3E-E4F4932D05B5 X-WR-TIMEZONE:Europe/Bucharest BEGIN:VTIMEZONE TZID:Europe/Bucharest BEGIN:STANDARD TZNAME:EET DTSTART:20231029T040000 TZOFFSETFROM:+0300 TZOFFSETTO:+0200 RDATE:20241027T040000 END:STANDARD BEGIN:DAYLIGHT TZNAME:EEST DTSTART:20230326T030000 TZOFFSETFROM:+0200 TZOFFSETTO:+0300 RDATE:20240331T030000 RDATE:20250330T030000 END:DAYLIGHT END:VTIMEZONE BEGIN:VEVENT UID:3268e64e-51fd-43f2-8ef7-949f4036f4ef DTSTAMP:20260925T165221Z CATEGORIES:AVRAM IANCU CLASS:PUBLIC DESCRIPTION;ALTREP="CID:": \n \;\nIancu la Câmpeni\n \;\nZi însorită de vară la Câmpeni. Arie șul curge liniștit la vale\, oglindind în undele sale cușmele împădurite a le munților din jur. Dinspre poienile aninate ici-colo pe coastele din jur \, coboară până în târg mireasma dulce a fânațurilor înflorite.\nÎn târgul de animale aflat pe malul Arieșului e vânzoleală și gălăgie multă: strigă tele târgoveților se amestecă cu sunetul tălăngilor\, cu zbieretul vacilor \, vițeilor\, boilor\, oilor și caprelor aduse spre vânzare. Pe delături\, cei veniți de departe\, la focuri mici de vreascuri\, își încropesc câte ceva de-ale gurii. Câte o fată rumenă în obraji\, sau câte o nevastă aflat e lângă mărfurile unui văsar\, cercau ba un tulnic\, ba altul\, să vadă ca re sună mai frumos\, pentru a putea în fapt de seară să-și cânte din târna ț\, aleanul ce le apasă.\nAlte femei târguie donițe pentru muls vaca sau p entru adus apă de la izvor\, ori câte o oală pântecoasă pentru zeamă\, de la olarii de pe Criș. Cele cu dare de mână se uită\, întorcându-le pe toat e părțile\, la pieptarele de Abrud și Zlatna\, încercând să le găsească vr eo hibă\, doar vor putea coborî prețul.\nPe marginea drumului care însoțeș te curgerea Arieșului\, se înșiruie târgovețe cu brușuri de sămătișă\, gio abe de smântână\, putini cu brânză\, oale cu lapte dulce și lapte covăsât\ , cu grămăjoare de bureți de toate soiurile\, cofe pline cu fragi și zmeur ă.\nTârgul însă\, e tare slab. Păru să se anime odată cu terminarea slujbe i de la biserică\, când în târg intrară și cei care participaseră la litur ghie…\nÎn aer plutea o stare de surescitare generală\, de neastâmpăr\, de tensiune mare cu greu ținută în frâu. Bărbații aflați în târg se adunau gr upuri\, grupuri\, discutând și gesticulând înflăcărat. Trecuse aproape o l ună de la Adunarea cea Mare de la Blaj\, iar solicitările lor nu primiseră nici un răspuns favorabil\, ba mai mult\, Dieta de la Cluj votase unirea Transilvaniei cu Ungaria. Au fost încrezători în puterea hotărârilor de la Blaj și totuși\, nu li s-a făcut dreptate\, nici cât negru sub unghie. Am ărăciunea le cotropea sufletul ca o otravă. Și peste toate acestea\, tot e i sunt cei urmăriți și brutalizați de gărzile maghiare\, loviți\, batjocor iți fără motiv\, prădați și de puținele bunuri pe care le au. Mihălțenii a u fost uciși\, iar Balint și alții închiși. Doar lupta dreaptă le-a rămas singura speranță. Și Iancu le-a spus în ultima vreme\, să fie pregătiți de luptă.\nApoi\, deodată\, într-o margine a târgului se auziră strigăte\, v ociferări\, încăierări\, chiar pocnet de pistoale. Toată lumea aflată în t ârg se buluci într-acolo. Și lume era multă\, pentru că se strângeau oamen i la târgul din Câmpeni de pe toată valea Arieșului\, ba mai veneau și moț ii de dincolo\, de pe valea Crișului Alb. Întreagă acea mare de târgoveți\ , tălăzuia spre colțul acela de târg\, precum valurile unei mări înfuriate .\nDe fapt\, ce se întâmplase? Printre târgoveți se nimeriseră și oameni d e-ai fiscului. Moții aflați în târg\, de cum îi văzură\, încurajați de ulc elele de vinars sorbite încă de dimineață și de nemulțumirile adunate în s uflet de veacuri\, tăbărâră asupra lor mai întâi cu vorba\, apoi cu pumnii . Unul dintre ei scăpase cu fuga și chemase honvezii\, care cu săbii și ar me de foc\, încercau să ostoiască furia iobagilor și să prindă pe cei care iscaseră toată neorânduiala. Dar soldații se văzură neputincioși\, gata\, gata să fie înghițiți de mulțimea furioasă ce bulucea în jurul lor fără o prire\, din toate marginile târgului. Când se credeau pierduți\, striviți de marea de oameni furioasă\, din mulțimea care se retrăgea făcându-i loc\ , spre ei veni un tânăr înalt\, cu chipul încadrat de un păr bălai bogat\, cu ochii mari și frumoși\, de culoarea albăstrelelor. O mustață dreaptă î i încadra gura ce exprima demnitate și hotărâre. Era îmbrăcat în straie mo țești. Ajuns în centrul răzmeriței\, se săltă pe una dintre tarabele târgu lui\, aflată în marginea Arieșului. De cum îl văzu\, lumea se potoli ca pr in farmec\, așteptându-i cu nerăbdare cuvintele.\n- E Avram\, feciorul jud elui Iancu din Vidra\, se auzi murmur în mulțime\, murmur ce trecu din gur ă în gură\, precum undele apelor ce se lovesc de maluri… El e cel care ne ajută cu sfaturi în pricinile noastre cu fiscul și cu grofii unguri. E tri bunul nostru!\n- El este mândria și salvarea noastră! completă altul.\n- N u acum! Încă n-a venit vremea noastră! strigă el spre mulțime. Mai aveți r ăbdare! Știu că vă e greu!\n- Cum nu ne-o fi greu\, când tragem mai rău ca marhăle în jug\, prin ploaie\, zloată sau arșiță\, să tăiem bușteni și să -i cărăm la Zlatna\, cu carele și boii noștri\, zi de zi\, pentru o plată de nimic\, care nu ne ajunge să ne răscumpărăm robota. Și tot noi suntem t ârâți prin tribunale\, amenințați\, schingiuiți de soldații care ne pradă satele\, ne omoară bătrânii și femeile. Iar delegații noștri nu sunt ascul tați\, ba și mai rău\, îs băgați fără vină în temnițe.\n- Iară noi\, cărpi nișenii\, abrudenii și buciumanii\, am fost scutiți de robotă\, în schimbu l a trei funți de aur pe an\, predat la trezoreria statului\, iară acu\, v in fiscarășii cu armata să ne scoată la robotă. Noi ne-am împlinit angajam entul\, dar ei\, ba. Nu mai putem suferi atâta nedreptate!\n- Nimic nu-i a l nostru! Ne-or luat păduri și pășuni și ori de câte ori am despădurit și desțelenit câte un dărăbuț de pământ pă câte o coastă sălbatică sau pă cât e o râpă\, or venit și ni l-or luat și pă acela. Ne-am săturat de sudălmi și schingiuiri\, ne-am săturat să fim mereu valahi proști. Până când om st a cu fruntea în țărână și n-om privi și noi spre soare?\n- Și mai sunt acu m și noile gărzi ungurești ale grofilor din Abrud\, care ne urmăresc și ne vânează peste tot\, ca pe animale. Și se mai aude\, că vor aduce peste no i și o armată de secui\, care știm la ce sălbaticii se dedau.\n- Mare drep tate aveți\, grăi Iancu mulțimii. A venit vremea să lumineze soarele și as upra nației române. Vremea vorbelor a trecut demult. Acum e vremea faptelo r. Nu cu argumente filozofice și umanitare se pot convinge tiranii\, ci do ar cu lancea lui Horea![1] Astăzi însă\, mergeți la casele voastre\, dar p regătiți-vă arme și merinde. Curând vă voi da semnalul să pornim la luptă. Mult nu mai avem de așteptat. La arme și loviri\, vom răspunde și noi cu arme și lupte. Să vă faceți lănci și să vă îndreptați coasele[2]\, dar la nevoie și bâtele or fi bune\, și topoarele. Dar nu le folosiți încă. De az i înainte să ascultați numai de mine!\n- Uraaa! se auziră strigăte din zec i de piepturi. Vivat\, vivat Iancu! Vivat națiunea română! Să ne înarmăm![ 3]\nȘi cât ai clipi\, mulțimea potolită\, se împrăștie discutând cu însufl ețire și speranță despre lupta ce va urma. Lupta pentru drepturi și libert ate.\n \;\n[1] Ștefan Pascu\, Avram Iancu\, București\, 1972\, p. 99. \n[2] Ibidem\, p. 102.\n[3] Silviu Dragomir\, Avram Iancu\, București\, 19 65\, p. 59.\n\nMonica Cecilia Dușan\, Muzeograf\nMuzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad\n \; DTSTART:20240318T080000Z DTEND:20240318T080000Z GEO:+46.130711;+22.794977 LOCATION:Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad ORGANIZER: SEQUENCE:1 SUMMARY:Iancu la Câmpeni TRANSP:OPAQUE URL:https://mcdr.ro/index.php/ro/avram-iancu/132-iancu-la-campeni/2024-03-1 8-10-00 END:VEVENT END:VCALENDAR