- Data :
- Locatia : Sediul MCDR Deva
OUL ÎMPISTRIT
De-a lungul timpului, oul a sintetizat misterul Creației. La cele mai multe dintre popoarele lumii a existat credința că lumea întreagă a luat naștere din OUL Primordial. Din el s-au născut Universul-Lumea-Omul.
Religiile străvechi ale popoarelor au introdus oul roșu în ceremoniile cultului lor. La echinocțiul de primăvară, egiptenii ofereau ouă zeului creator. La sărbătoarea Anului Nou, care era primăvara, perșii se felicitau, dăruindu-și ouă de diferite culori. Oul avea mare însemnătate și la romani, care făceau jertfe speciale cu ouă, la sărbătoarea echinocțiului de primăvară. Iar aceste ouă erau colorate, o spun Ovidiu, Juvenal sau Pliniu. Chinezii ofereau ca daruri ouă roșii, cu două mii de ani înainte de Hristos.
De ce oul roșu? Pentru că roșul era asociat în trecut cu focul, un element cu mare forță purificatoare dar și cu puterea de a arde, a mistui tot ceea ce este rău, de a anihila farmecele, bolile, dușmanii, precum și forțele malefice... Simbolizat prin culoarea roșie, focul a fost asociat oului, pentru ca universul, creația, să fie pusă la adăpost de orice primejdie. Creația este așadar, ferită de influențele Necuratului, prin puterea focului, simbolizat prin culoarea roșie.
Datina oului roșu în creștinism este pusă în legătură cu sângele - moartea și învierea lui Iisus Hristos. Oul roșu a rămas în cultul nostru alături de cruce, ca simbol al biruinței Binelui asupra Răului, a lui Iisus asupra Morții. În popor se crede că așa cum iese puiul din ou, așa și Iisus a ieșit din mormânt, aruncând piatra ce îl zăvora, instituind în lume o era a iubirii și a păcii.
Artur Gorovei notează peste 30 de legende care explică originea ouălor roșii la creștini. Una dintre acestea povestește că pietrele aruncate de evrei asupra lui Iisus, în timp ce-și purta crucea spre Golgota, s-au transformat în ouă roșii. În altă legendă se povestește că Simion în timp ce-l ajuta pe Iisus să-și ducă crucea, purta în traista sa ouă fierte și pâine. Când și-a desfăcut merindea să mănânce, a descoperit că ouăle se înroșiseră.
Cea mai cunoscută legendă este aceea în care Maica Domnului a dus un coș de ouă soldaților pentru a-i îmbuna, iar ouăle au fost înroșit de sângele lui Iisus.
Ouăle de Paști sunt de patru feluri: monocrome, adică vopsite într-o singură culoare (roșie, galbenă, verde etc.); monocrome cu ornamente (culoarea de fond și încă o culoare pentru decoruri); policrome, cu decoruri în mai multe culori; cu decoruri (ornamente) în relief, din ceară colorată sau mărgele.
Ouăle policrome se mai numesc în funcție de zonă: închestrite, împistrite, împestrite (Moldova, Bucovina, Banat), închistrate (Oaș), încondeiate, scrise (Ardeal, Banat, Țara Românească), săpate, picate, picurate, cu picățele, chindisite, împietrite sau împuiate.
Elementul fundamental folosit la decorarea (desenarea) ouălor de Paști are ca simbol soarele, reprezentat în trei variante: svastica (tetrascelul), triscelul și rozeta (steaua). Alte decoruri: fitomorfe: cireașa, căpșuna, strugurele, frunza de stejar, ghinda, spicul de grâu, porumbul, tulipanul (laleaua), flori, frunze etc.; zoomorfe: peștele, melcul, broasca, cocoșul, melcul, talpa gâștei, gheara găinii, creasta cocoșului etc.; unelte și obiecte: grebla, fierul plugului furca, sapa, hârlețul, grapa, vârtelnița, suveica, frâul calului, cârja ciobanului etc.; religioase: cruce, potir, biserică, Adam și Eva etc.; altele: cărările satului, calea rătăcită, cerul cu stele etc.
Pentru încondeierea ouălor avem nevoie de aptitudini minime pentru desen, de multă răbdare și timp. Ne mai sunt necesare o sursă de căldură (plită electrică), ceară, un recipient pentru topirea ei, vopsele din comerț, și de instrumentul numit pișiță, condei etc. Și de ouă, bineînțeles. Pișița se confecționează dintr-o bucățică de lemn în care introducem un tubuleț metalic de 1,5 cm. Cu ajutorul acestui instrument, pe care îl înmuiem periodic în ceara fierbinte, desenăm pe ou desenul dorit. După trasarea desenului, scufundăm oul în vopseaua de culoare galbenă. După ce s-a uscat, acoperim cu ceară părțile din desenul nostru, care dorim să rămână galbene și introducem oul în vopsea roșie sau de altă culoare. La final, oul se încălzește la o sursă de căldură și cu un șervețel ștergem toate straturile de ceară. Obținem astfel un ou împistrit.
O credință populară românească spune că: „Atunci când ouăle nu se vor mai scrie (încondeia, înroși) și colindele nu se vor mai cânta, lumea va fi în stăpânirea diavolului”.
Când vom relua activitățile cu publicul, vă invităm la muzeul nostru din Brad să învățați să împistriți ouă! Iar la iarnă, să învățați colinde! Împreună putem face lumea mai bună!
Bibliografie selectivă:
Artur Gorovei, Ouăle de Paști, Ed. Paideia, 2001.
Ion Ghinoiu, Sărbători și obiceiuri românești, București, 2004.
Muzeograf Monica Dușan,
Secția de Istorie și Artă, Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad
