COMUNICAT

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă un alt exponat virtual, în cadrul rubricii: PIESE REPREZENTATIVE DIN COLECȚIILE MUZEULUI CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE din DEVA.

Exponatul de astăzi este o piesă deosebită aflată în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva și este prezentat de către dr. Diana Loredana Pantea, muzeograf, Secția Istorie și Artă a instituției.

Potir de ceramică fină de Batiz

„Potirul de ceramică fină de Batiz face parte din Colecţia de Artă Decorativă a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva (nr. inv. 42732). Piesa este marcată cu semnătura pictorului Rógan Károly şi anul execuţiei este parţial lizibil. Prezintă lăţimea de 140 mm, diametrul bazei fiind de 85 mm şi diametrul gurii de 105 mm; corpul potirului este realizat prin turnare din faianţă fină şi este glazurat cu smalţ lucios. Este o piesă de excepţională valoare artistică a manufacturii de Batiz, lucrată dintr-un amestec de argilă albă şi galbenă care îi conferă culoarea ivoire, cu smalţ omogen şi lucios, într-o formă simplă şi elegantă, preluată din argintăria transilvăneană a secolului al XVII- lea.        Corpul piesei are formă de cupă cu buza evazată şi uşor răsfrântă. Piciorul potirului se prelungeşte din cupă, trecerea făcându-se printr-un nodus. Forma cilindrică a piciorului se evazează spre bază formând talpa şi prezintă un decor liniar şi figurativ redând două scene simbolice, religioase. Decorul în albastru de cobalt nuanţat foloseşte registrul ornamental al motivelor creştine şi este executat cu multă fineţe şi sensibilitate de artistul decorator Rógan Károly.

Piesa de colecţie poate fi admirată în ambianţa creată special pentru expoziţia <<Ceramica fină de Batiz din patrimoniul muzeului din Deva>> şi redă un personaj masculin întruchipându-l pe Iisus Hristos. Pictată în albatru cobalt, figura înfăţişează bustul Mântuitorului cu aură şi coroană de spini, cu privirea fixată spre vizitator şi mantia înfăşurată peste umărul drept, purtând o ramură de măslin pentru pace şi semnul crucii în semn de mântuire. În plan secund se observă o flamură pe care este menţionat <<VIR DOLORUM>>. Cealaltă pictură îmbină mai multe simboluri ale credinţei creştine: porumbelul care se înalţă pacificator deasupra inimii sacre cu cruce – simbol întâlnit la catolici, ce reprezintă nemărginita iubire a lui Iisus pentru credincioşi. Scena este încadrată de doi heruvimi cu chip uman şi cu aripi desfăcute. Potirul a fost executat în stil Neobaroc datând din a-IIa perioadă de producţie a manufacturii de la Batiz.

Manufactura de ceramică fină de la Batiz

La începutul secolului al XIX-lea la Batiz au apărut primele semne ale unei activități industriale, aici fiind produse, timp de mai bine de o jumătate de secol, vase de ceramică fină de calitate superioară. Începuturile manufacturii de la Batiz se leagă de numele meșterului Georg D’André (? – 1847), originar din orașul Triest, și de cel al baronului József Nalátzy (1748-1822), două personalități remarcabile, cu spirit vizionar și întreprinzător, pasionați ai progresului, a căror colaborare a început în anul 1805. Atelierul batizian a funcționat între anii 1805-1865 și a fost condus de familia D’André.

În cadrul evoluției manufacturii de Batiz distingem trei etape. În prima etapă erau realizate vasele galbene, cu materia primă şi emailul bine lucrate, între care se remarcă piese precum farfurii, tăvi, fructiere cu modele ajurate, fiind elaborată şi varianta tehnologică a realizării vaselor de culoare roşie.

Cea de-a doua perioadă în care manufactura de Batiz și-a desfășurat activitatea, corespunde anilor 1820-1835. În această perioadă s-a urmărit producţia de calitate prin elaborarea tehnologiei vaselor de culoarea osului. Realizat liniar şi floral, în albastru de cobalt <<Buchetul vienez>> este motivul specific acestei perioade. În realizarea ceramicii şamotate intrau în componenţă următoarele materii: cuarţul măcinat şi feldplastul granular erau adăugate într-o pastă argiloasă-micacee, calcitică şi criptocristalină. Calcinarea pastei se realiza la temperaturi de 950⁰ C rezultând un produs vitrificat, uşor şi gălbui.

Între anii 1835-1848, perioadă corespunzătoare celei de-a treia etape, pe lângă vasele de uz casnic, manufactura de Batiz a început să producă şi piese cu caracter decorativ. Piesele erau realizate din smalţ negru, în nuanţe întunecate de gri petrol, trecând prin brun, la negru intens, unele dintre ele prezentând şi decor auriu sau argintiu.

Astfel de decoruri erau pictate pe suprafaţa smalţului negru strălucitor cu flori aurii şi argintii, şi redau o estetică specifică manufacturii de la Batiz. Datorită acestei caracteristici ornamentale realizate în aur şi argint, ceramica cu smalţ negru de Batiz, rivaliza cu alte produse ale vremii, realizate din argint şi porţelan, şi s-a bucurat de deosebită popularitate, deoarece a satisfăcut şi cele mai pretenţioase cerinţe ale marii burghezii şi ale nobilimii, bucurându-se de aprecieri, la nivel calitativ – superior, alături de argintăria şi porţelanul scump de import, din străinătate.

Piesele de ceramică ale manufacturii de Batiz trebuiau să corespundă regulii de aur a unităţii dintre material, formă şi stil. Produsele lui Franz D’André aduceau faimă și apreciere la expoziţii de artă decorativă din Viena şi Pesta. El era unul dintre cei mai timpurii experimentatori din întreaga monarhie, cunoscut pentru aptitudinile sale în chimia practică, smalţurile şi amestecurile de pastă pe care le-a descoperit.

Batizul a reușit să producă porţelan exclusiv din materii prime autohtone, exploatate din apropierea localității în care funcționa manufactura.

Meritul pionieratului în producţia autohtonă de porțelan rămâne legat de numele meșterilor Georg și Franz D’André, de cel al proprietarului József Nalátzy, și se poate afirma că manufactura de la Batiz a constituit un început al industriei locale din Hunedoara” relatează dr. Diana Loredana Pantea.

Bibliografie:

M. Bunta, P.Gyulai, Batiz-Monografia manufacturii de faianţă fină, Întreprinderea Poligrafică, Cluj, 1971;

Nikolaus Rudolf Pilly, A fost odată în Batiz…, Editura Karina, 2019;

Judith Miller, O abordare mai detaliată a antichităţilor, 2000.

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva vă invită să vizionați exponatul de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro. Deasemenea exponatul poate fi văzut și în cadrul expoziției <<Ceramica fină de Batiz din patrimoniul muzeului din Deva>>.

Secția de Marketing și Relații cu Publicul

COMUNICAT

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă un alt exponat virtual, în cadrul rubricii: PIESE REPREZENTATIVE DIN COLECȚIILE MUZEULUI CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE din DEVA.

Exponatul de astăzi este o piesă deosebită aflată în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva și este prezentat de către dr. Diana Loredana Pantea, muzeograf, Secția Istorie și Artă a instituției.

Potir de ceramică fină de Batiz

„Potirul de ceramică fină de Batiz face parte din Colecţia de Artă Decorativă a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva (nr. inv. 42732). Piesa este marcată cu semnătura pictorului Rógan Károly şi anul execuţiei este parţial lizibil. Prezintă lăţimea de 140 mm, diametrul bazei fiind de 85 mm şi diametrul gurii de 105 mm; corpul potirului este realizat prin turnare din faianţă fină şi este glazurat cu smalţ lucios. Este o piesă de excepţională valoare artistică a manufacturii de Batiz, lucrată dintr-un amestec de argilă albă şi galbenă care îi conferă culoarea ivoire, cu smalţ omogen şi lucios, într-o formă simplă şi elegantă, preluată din argintăria transilvăneană a secolului al XVII- lea.        Corpul piesei are formă de cupă cu buza evazată şi uşor răsfrântă. Piciorul potirului se prelungeşte din cupă, trecerea făcându-se printr-un nodus. Forma cilindrică a piciorului se evazează spre bază formând talpa şi prezintă un decor liniar şi figurativ redând două scene simbolice, religioase. Decorul în albastru de cobalt nuanţat foloseşte registrul ornamental al motivelor creştine şi este executat cu multă fineţe şi sensibilitate de artistul decorator Rógan Károly.

Piesa de colecţie poate fi admirată în ambianţa creată special pentru expoziţia <<Ceramica fină de Batiz din patrimoniul muzeului din Deva>> şi redă un personaj masculin întruchipându-l pe Iisus Hristos. Pictată în albatru cobalt, figura înfăţişează bustul Mântuitorului cu aură şi coroană de spini, cu privirea fixată spre vizitator şi mantia înfăşurată peste umărul drept, purtând o ramură de măslin pentru pace şi semnul crucii în semn de mântuire. În plan secund se observă o flamură pe care este menţionat <<VIR DOLORUM>>. Cealaltă pictură îmbină mai multe simboluri ale credinţei creştine: porumbelul care se înalţă pacificator deasupra inimii sacre cu cruce – simbol întâlnit la catolici, ce reprezintă nemărginita iubire a lui Iisus pentru credincioşi. Scena este încadrată de doi heruvimi cu chip uman şi cu aripi desfăcute. Potirul a fost executat în stil Neobaroc datând din a-IIa perioadă de producţie a manufacturii de la Batiz.

Manufactura de ceramică fină de la Batiz

La începutul secolului al XIX-lea la Batiz au apărut primele semne ale unei activități industriale, aici fiind produse, timp de mai bine de o jumătate de secol, vase de ceramică fină de calitate superioară. Începuturile manufacturii de la Batiz se leagă de numele meșterului Georg D’André (? – 1847), originar din orașul Triest, și de cel al baronului József Nalátzy (1748-1822), două personalități remarcabile, cu spirit vizionar și întreprinzător, pasionați ai progresului, a căror colaborare a început în anul 1805. Atelierul batizian a funcționat între anii 1805-1865 și a fost condus de familia D’André.

În cadrul evoluției manufacturii de Batiz distingem trei etape. În prima etapă erau realizate vasele galbene, cu materia primă şi emailul bine lucrate, între care se remarcă piese precum farfurii, tăvi, fructiere cu modele ajurate, fiind elaborată şi varianta tehnologică a realizării vaselor de culoare roşie.

Cea de-a doua perioadă în care manufactura de Batiz și-a desfășurat activitatea, corespunde anilor 1820-1835. În această perioadă s-a urmărit producţia de calitate prin elaborarea tehnologiei vaselor de culoarea osului. Realizat liniar şi floral, în albastru de cobalt <<Buchetul vienez>> este motivul specific acestei perioade. În realizarea ceramicii şamotate intrau în componenţă următoarele materii: cuarţul măcinat şi feldplastul granular erau adăugate într-o pastă argiloasă-micacee, calcitică şi criptocristalină. Calcinarea pastei se realiza la temperaturi de 950⁰ C rezultând un produs vitrificat, uşor şi gălbui.

Între anii 1835-1848, perioadă corespunzătoare celei de-a treia etape, pe lângă vasele de uz casnic, manufactura de Batiz a început să producă şi piese cu caracter decorativ. Piesele erau realizate din smalţ negru, în nuanţe întunecate de gri petrol, trecând prin brun, la negru intens, unele dintre ele prezentând şi decor auriu sau argintiu.

Astfel de decoruri erau pictate pe suprafaţa smalţului negru strălucitor cu flori aurii şi argintii, şi redau o estetică specifică manufacturii de la Batiz. Datorită acestei caracteristici ornamentale realizate în aur şi argint, ceramica cu smalţ negru de Batiz, rivaliza cu alte produse ale vremii, realizate din argint şi porţelan, şi s-a bucurat de deosebită popularitate, deoarece a satisfăcut şi cele mai pretenţioase cerinţe ale marii burghezii şi ale nobilimii, bucurându-se de aprecieri, la nivel calitativ – superior, alături de argintăria şi porţelanul scump de import, din străinătate.

Piesele de ceramică ale manufacturii de Batiz trebuiau să corespundă regulii de aur a unităţii dintre material, formă şi stil. Produsele lui Franz D’André aduceau faimă și apreciere la expoziţii de artă decorativă din Viena şi Pesta. El era unul dintre cei mai timpurii experimentatori din întreaga monarhie, cunoscut pentru aptitudinile sale în chimia practică, smalţurile şi amestecurile de pastă pe care le-a descoperit.

Batizul a reușit să producă porţelan exclusiv din materii prime autohtone, exploatate din apropierea localității în care funcționa manufactura.

Meritul pionieratului în producţia autohtonă de porțelan rămâne legat de numele meșterilor Georg și Franz D’André, de cel al proprietarului József Nalátzy, și se poate afirma că manufactura de la Batiz a constituit un început al industriei locale din Hunedoara” relatează dr. Diana Loredana Pantea.

Bibliografie:

M. Bunta, P.Gyulai, Batiz-Monografia manufacturii de faianţă fină, Întreprinderea Poligrafică, Cluj, 1971;

Nikolaus Rudolf Pilly, A fost odată în Batiz…, Editura Karina, 2019;

Judith Miller, O abordare mai detaliată a antichităţilor, 2000.

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva vă invită să vizionați exponatul de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro. Deasemenea exponatul poate fi văzut și în cadrul expoziției <<Ceramica fină de Batiz din patrimoniul muzeului din Deva>>.

Secția de Marketing și Relații cu Publicul

COMUNICAT

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva expune astăzi, online, o altă piesă restaurată în Laboratorul de Restaurare, Investigaţii, Conservare.

Prezentarea obiectului restaurat este realizată de către Carmen Burz, expert restaurator ceramică, Secția Restaurare, Investigaţii, Conservare a instituției muzeale.

<<Vasul prezentat a fost descoperit în urma săpăturilor efectuate pe șantierul arheologic Abucea-Autostrada Deva-Lugoj, în anul 2014 și aparține epocii târzii a bronzului.

Vasul este bitronconic, cu fundul drept şi buza răsfrântă spre exterior. Dimensiuni: H-17 cm, Df-9 cm, Dg-21cm, D max-22,5 cm. Face parte din categoria ceramicii semifine, cu conţinut de nisip şi pietricele mărunte. Arderea a fost făcută în mediu reducător, rezultând o culoare preponderent cenuşiu-negricioasă. În zona diametrului maxim are patru proeminenţe conice, orientate oblic în jos, aşezate echidistant. Decorul, realizat prin utilizarea canelurilor înguste este amplasat în această zonă şi la partea superioară a vasului. În zona diametrului maxim, canelurile sunt verticale, înşiruite orizontal de jur-împrejurul vasului, iar proeminenţele sunt marcate şi acoperite de caneluri arcuite. La partea superioară, se află o înlănţuire de arcade triple, iar mai sus, sub gura vasului, se află o succesiune de trei caneluri orizontale.

Cronologic, vasul face parte din olăria epocii târzii a bronzului şi aparţine orizontului cultural Susani-Simeria. Contextul descoperirii îl asociază cu un mic depozit compus din 13 brăţări din bronz, ce poate fi atribuit seriei Cincu-Suseni, respectiv Ha A1 (sec. XII a. Chr.).

În momentul intrării în laborator obiectul se afla în stare fragmentară cu depuneri vegetale și minerale datorate solului în care acesta a zăcut.

După o analiză amănunțită a acestuia și întocmirea documentației de restaurare, vasul bitronconic a intrat în fluxul tehnologic specific restaurării ceramicii, flux care presupune curățirea, asamblarea, completarea părților lipsă și finisarea obiectului>> relatează Carmen Burz.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați exponatul restaurat, propus astăzi, virtual, pe pagina de Facebook a muzeului: https://www.facebook.com/MCDRDeva/și pe site-ul instituției: www.mcdr.ro.

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

http://mcdr.ro/sectii-si-compartimente/sectia-de-restaurare-investigatii-conservare

COMUNICAT

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prin Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad aduce astăzi în atenția publicului, în mediul online, o piesă deosebită clasată în categoria Tezaur. Este vorba despre un costum popular de sărbătoare. Descrierea costumului este realizată de către Monica Dușan, muzeograf, Secția de Istorie și Artă, Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad.

Costum popular de sărbătoare din zona Zarandului de Munte

<<Unul dintre cele mai frumoase costume populare aflate în Colecția Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, la Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad, a fost achiziționat de Ștefan Safian, un împătimit colecționar din Brad. El este reprezentativ pentru evoluția stilistică a costumului popular de sărbătoare specific Țării Zarandului de Munte, fiind o valoroasă piesă clasată în categoria Tezaur. Costumul este compus din două piese: poale și cămașă, ambele realizate din pânză de bumbac țesută în 2 ițe, în război.

Poalele sunt confecționate din 7 foi de pânză cusute între ele prin cusătură manuală și încrețite decorativ tip „fagure de miere” sub „pumnățea” (betelie), prin tragerea firelor. Pumnățeaua se închide în față cu două șnururi. Decorul poalelor este realizat din colți mari, triunghiulari, în partea de jos a poalelor, tăiați din material și cusuți prin tehnici diverse: broderie ajur pe fire tăiate, feston, broderie spartă, broderie plină. Motivele decorative sunt geometrice: V-uri de diferite mărimi, zig-zaguri, romburi, triunghiuri și cercuri ajurate. În general decorul este realizat cu fir alb. Din loc în loc apar triunghiuri cusute cu fir de muliné cafeniu deschis.

Cămașa este confecționată și ea din pânză de bumbac țesută în 2 ițe, de tipul celei cu „platcă” pe piept și „fodră” în jurul gâtului, specifică pentru Țara Zarandului de Munte în primul sfert al secolului XX, încă purtată până spre jumătatea lui, în unele sate. Croiul cămășii este drept, fiind confecționată din mai multe bucăți de pânză, cu deschizătura în spate și „tăblițe” pe umeri. Platca (plastronul) de pe piept este obținută prin mai multe încrețituri („pături”) realizate de o parte și de cealaltă a liniei mediane a pieptului. Mai jos, aceste pliuri sunt prinse cu o bentiță de material, numită regional „cingă”(chingă). Mânecile sunt prinse din umăr, prin încrețirea decorativă de tip „fagure de miere” a materialului, cu pavă pătrată sub braț, terminate cu manșete late („pumnari”), răsfrânte, închise cu două șnururi cu ciucuri.

Gulerul este amplu, de tip „fodor” sau „fodră”, cu colțuri rotunjite, decorate cu cerculețe de broderie spartă pe margine, iar spre centru cu broderie plină în culori alb și cafeniu deschis.

Decorul este amplu pe gulerul cămășii, pe umeri (în tăblii), pe piept (platcă), de-a lungul mânecii și pe manșetă („pumnari”). El este realizat cu bumbac mercerizat, muliné, în culorile alb și cafeniu deschis, în tehnici de coasere diferite: broderie ajurată peste fire tăiate, broderie spartă, feston, contur realizat cu punct „crenguță”.

Motivele decorative sunt geometrice: romburi, X-uri, cercuri, spirale, zig-zaguri, triunghiuri, stele cu raze.

Costumul prezentat mai sus este, așa cum spuneam, una dintre piesele valoroase ale colecției noastre. Frumusețea sa încântă privirile: poalele sunt foarte ample, iar decorul din partea de jos este realizat cu multă măiestrie și bun-gust. Broderia de pe cămașă este așezată pe spații ample, care totuși nu o încarcă, ci vin să-i scoată în evidență și să-i pună în valoare părțile componente, dar și corpul pe care îl îmbracă. Decorul realizat cu fir alb și accente fine de cafeniu-auriu, aduc un plus de eleganță, sobrietate și rafinament costumului, venind să aducă un argument în plus pentru bunul gust, îndemânarea și măiestria mâinilor care l-au cusut>>relatează Monica Dușan.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

Secția de Marketing și Relații cu Publicul

http://www.brad.mcdr.ro/

COMUNICAT

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva aduce astăzi în atenția publicului, în mediul online, o altă prezentare a Publicațiilor Cercetătorilor Științifici din cadrul instituției muzeale. Prezentarea volumului este realizată de către dr. Daniel I. Iancu, cercetător științific III, Secția de Istorie și Artă a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

Profesorul și discipolii

Nicolae Cătălin Rișcuța, Iosif Vasile Ferencz (ed.), Studii și articole de arheologie. In memoriam Ioan Andrițoiu, Cluj-Napoca, 2018

<<Ioan Andrițoiu (1940 - 2008) a fost, la început, profesor în sistemul învățământului preuniversitar, apoi muzeograf specializat în arheologie la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva. A obținut doctoratul în 1984 și a publicat teza cu titlul Civilizația tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca bronzului opt ani mai târziu. Volumul a fost distins de către Academia Română în 1993 cu Premiul Nicolae Bălcescu. A ajuns cercetător în cadrul Institutului Român de Tracologie - Filiala Sibiu, și cadru didactic la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, unde a reușit să formeze generații de studenți și să-și apropie o suită de discipoli.

Printre aceștia se numără și Nicolae Cătălin Rișcuța și Iosif Vasile Ferencz, cei care, la zece ani de la trecerea în neființă a profesorului Ioan Andrițoiu au editat un volum de studii in memoriam. Pe lângă Argumentul în care se precizează că volumul „cinstește memoria unuia dintre cei care au contribuit la bunul renume al instituției” (p. 7), există o prezentare a cercetătorului și bibliografia lucrărilor publicate de-a lungul timpului de către acesta.

Prima parte a cărții, intitulată Studii, articole și note arheologice, cuprinde 15 articole. Acestea sunt semnate de către Cristian Schuster (Despre cataramele / inelele de os din necropola de la Brăilița), Cristian Ioan Popa (Vase pentru toast? „Sosierele” culturilor Coțofeni și Baden și legăturile lor Balcano - Egeene), Nicolae Cătălin Rișcuța (Some Observations Regarding the Stratigraphy and Relative Chronology of the Livezile Group), Szekely Zsolt (Un complex de cult din epoca bronzului, cultura Wietenberg de la Racoș, Piatra Detunată, Durdulya, jud. Brașov), Gruia Fazecaș, Florin Gogâltan (Evaluarea așezărilor multistratificate ale epocii bronzului din Bazinul Crișurilor. Stadiul actual al cercetărilor), Gabriel Crăciunescu (Contribuții la metalurgia Epocii Bronzului. Unelte de metal din Epoca Bronzului în sud-vestul Olteniei), Carol Kacso (Statueta antropomorfă din Epoca Bronzului de la Lăpușel), Ioan Bejenariu (Bronze pendants discovered at Șimleu Silvaniei, Sălaj county, Romania), Alexandra Comșa (Anthropological data regarding two Dacian Funerary depositions from Sighișoara - Valea Dracului, Mureș County), Iosif Vasile Ferencz (Un pond din plumb descoperit la Ardeu, jud. Hunedoara), Aurel Rustoiu, Mariana Egri (Distant cutural conections with a Mediterranean scent. A Hellenistic amphoriskos from the Dacian settlement at Sighișoara - Wietenberg), Marius Gheorghe Barbu, Mihaela Maria Barbu (Două morminte romane descoperite recent la Micia), Mircea Mare, Doina Benea (Despre o posibilă colonizare barbară la granița Daciei Romane. Așezarea de la Freidorf - Timișoara), Radu Ota (O locuință medievală timpurie descoperită la Alba Iulia - Recea) și Zeno Karl Pinter, Sabin Adrian Luca (Tărtăria - Gura Luncii. Fortificația medievală timpurie care taie Tellul preistoric).

Partea a doua a volumului, Restituiri și evocări, cuprinde cinci articole, primul fiind al profesorului Ioan Andrițoiu: Descoperiri arheologice în zona Săcărâmbului. Urmează textele semnate de Tiberiu Bader (Topographischer Katalog der vor - und frühgeschichtlichen Fundstellen in Hemmingen), Szekely Zsolt (Legături tradiționale), Aurel Rustoiu (Călătorii în memorie cu Ioan Andrițoiu) și Iosif Vasile Ferencz (Despre oameni care au fost… și care trăiesc în amintirea noastră)>> relatează dr. Daniel I. Iancu.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați volumul prezentat astăzi, virtual, pe pagina de facebook a muzeului: https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției: www.mcdr.ro.

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

http://mcdr.ro/publicatii

COMUNICAT

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva continuă expunerea în mediul online a obiectelor restaurate în laboratorul de Restaurare, Conservare, Investigaţii a instituției.

Astăzi este prezentată o altă carte restaurată. Descrierea cărții este realizată de către Luminița Bogdan, expert restaurator carte veche documente, Secția Restaurare, Conservare, Investigaţii a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

Molitvenic, Sibiu, 1833

<<Cartea a fost tipărită la Sibiu, o importantă fortăreață a Transilvaniei, într-un centru devenit la mijlocul secolului al XVII-lea capitală, ceea ce a contribuit la un avânt economic al orașului, inclusiv al pieței cărții.

Este cea mai complexă carte de rugăciuni a Bisericii Ortodoxe, ce cuprinde texte folosite cu toate ocaziile vieții în comunitatea creștină.

Tipărită cu cerneală neagră și roșie pe hârtie manuală cu filigrane. Textul pe o coloană cuprinde 25 de rânduri la pagină. Ornamentația prezintă gravuri și inițiale încadrate în motive vegetale.

Restaurarea a constat în tratamente uscate și umede, completări și consolidări cu hârtii japoneze adecvate, finisări prin îndepărtarea surplusului de hârtie japoneză și presări>> relatează Luminița Bogdan.

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva vă invită să vizionați cartea restaurată prezentată astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

http://mcdr.ro/sectii-si-compartimente/sectia-de-restaurare-investigatii-conservare

COMUNICAT

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă un alt exponat virtual, în cadrul rubricii: PIESE REPREZENTATIVE DIN COLECȚIILE MUZEULUI CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE din DEVA.

Exponatul de astăzi este un album care face parte din colecția bibliotecii documentare a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva și este prezentat de către Georgeta Deju, șef serviciu Secția de Istorie și Artă.

Albumul „Pentru neam și țară: Societatea Ocrotirea Orfanilor din Război, 1916-1924”, Oradea, Tipografia Adolf Sonnenfeld S.A., [1925].

<<Albumul intitulat „Pentru neam și țară: Societatea Ocrotirea Orfanilor din Război, 1916-1924” a fost tipărit la Oradea, în tipografia lui Adolf Sonnenfeld, în anul 1925 și face parte din colecția de carte veche, rară și bibliofilă a bibliotecii documentare a instituției. Volumul are dimensiunile de 31 x 23 cm, legătură din piele neagră, iar pe coperta 1 se află imprimat titlul cărții cu majuscule aurii dispuse într-un semicerc. Tipărit în condiții grafice excepționale, albumul are un aspect elegant, fiecare pagină fiind decorată cu un chenar lat cu motive florale, iar ca frontispiciu fiind utilizate ilustrații și fotografii. Albumul a fost editat în scop filantropic, pentru strângerea de fonduri în folosul orfanilor de război pe care societatea îi ocrotea și îi susținea, dar și pentru popularizarea activității societății, fiind aduse la cunoștința publicului eforturile extraordinare depuse în perioada 1916-1924.

Conținutul volumului este structurat pe două capitole, prima parte tratând participarea românilor la Primul Război Mondial precum și înfăptuirea României Mari, iar a doua parte constituindu-se într-un istoric al Societății „Ocrotirea Orfanilor din Război”, cu prezentarea înființării, a scopului și îndatoririlor Societății, a organizării și a activității desfășurate, îndeosebi cea de instruire, educație și îngrijire a sănătății orfanilor.

Chiar din primele zile ale participării României la Primul Război Mondial, cu viziunea clară a nevoilor și durerilor care aveau să urmeze, Principesa Olga Sturdza a înființat la Iași, sub înaltul patronaj al Reginei Maria, primul cămin destinat adăpostirii orfanilor de război, la data de 16 septembrie 1916, acesta fiind începutul unei opere de protecție și educare a acestei categorii de copii. Din statistica sumară făcută chiar din primele săptămâni, reieșea faptul că numărul orfanilor de război se ridica la 40.000 în Moldova.

Scopul Societății era de a ocroti orfanii de război fără deosebire de naționalitate, pentru aceasta fiind nevoie de cât mai multe orfelinate și de un personal, pe de o parte bine înzestrat sufletește pentru a crește și educa acești copii într-o atmosferă familiară, cu grijă părintească, și, pe de altă parte bine pregătit pentru a-i instrui potrivit cu înclinările firești ale fiecărui copil, până când vor putea intra în societate pe puterile proprii. A fost creată o rețea de așezăminte care să ocrotească, să educe, să ofere posibilitatea de a stăpâni o îndeletnicire care să le asigure existența după ce vor ajunge la vârsta majoratului, așezăminte constând în orfelinate, cămine, grădinițe, școli, ateliere de meserii, școli de industrie casnică, școli de reeducare, infirmerii, sanatorii, care în anul 1924 au ajuns la cifra de 102.

În orfelinate, Societatea primea în special orfanii de ambii părinți, fără avere, lipsiți de sprijinul rudelor, dar principiul general de ocrotire era acela de a fi îngrijit copilul în familia sa, cu rudele sale, în localitatea unde au locuit părinții lui. Potrivit legilor, statutelor şi regulamentelor de organizare, Societatea avea și sarcina de a se interesa de plasarea orfanilor care aveau vârsta necesară pentru a putea munci, de a le asigura asistența juridică pentru apărarea drepturilor și intereselor lor, de a le oferi ajutoare celor care se căsătoreau, cu alte cuvinte, de a lua orice măsura în interesul orfanilor de război.

Pe parcursul anilor 1917-1920, Societatea a fost organizată în 9 Regiuni, sediile acestora fiind, în ordinea înființării, Iași, București, Craiova, Chișinău, Cernăuți, Sibiu, Constanța, Timișoara, Cluj. Societatea avea un organ superior, Consiliul Central, compus din două categorii de membri cu drepturi egale, reprezentanții statului și reprezentanții regiunilor Societății, și era condus de președinta generală Olga Sturdza.

La momentul tipăririi albumului, numărul total al orfanilor de război din întreaga Românie era de 360.728. Pe regiuni, situația era următoarea: Regiunea 1 Iași – 60.759; Regiunea 2 București – 121.775; regiunea 3 Craiova – 40.039; regiunea 4 Chișinău – 24.142; regiunea 5 Cernăuți – 12.925; regiunea 6 Sibiu – 24.142; regiunea 7 Constanța – 12.542; regiunea 8 Timișoara – 23.518; regiunea 9 Cluj – 40.625. Dintre aceștia, în orfelinate erau întreținuți 10.316 orfani, restul beneficiind de asistență în familie.

Învățământul primar era obligatoriu în toate orfelinatele, tendința fiind de a li se forma copiilor deprinderi practice de agricultură, gospodărie, meserii etc., însă erau susținuți și orfanii care aveau aptitudini deosebite către învățătură, arte, în școli secundare, militare, normale, seminarii, conservator sau universități, dându-li-se posibilitatea de a se instrui mai departe.

Accentul fiind pus pe deprinderile practice, băieții erau instruiți pentru cultura pământului și pentru meserii, iar fetele în principal pentru menaj și îndeletniciri casnice, utile pentru viața de familie. Aproape toate orfelinatele aveau grădini și astfel copiii învățau cultura zarzavaturilor, a pomilor și viței de vie, creșterea albinelor, a păsărilor și animalelor de casă. Învățământul industrial și profesional se făcea în școli de meserii și ateliere speciale de cizmărie, tâmplărie, croitorie, fierărie, în cazul băieților, iar pentru fete în școli de industrie casnică și ateliere speciale de țesătorie, croitorie, broderie.

Efortul educativ se sprijinea pe cinci pârghii: activitatea, ordinea, exemplul, religia și iubirea de țară. Munca nu era considerata o povară sau tortură, ci o datorie către sine și aproapele, elevii căpătând astfel încrederea că munca este izvor de belșug și mulțumire. Exemplul pleca de la cei mari, iar efectele la cei mici se obțineau prin încurajări și stimulări. Educarea iubirii de țară se sprijinea pe tradiție și cultul eroilor, orfanii fiind învățați că sunt urmașii vitejilor care s-au jertfit pentru țară și neam, memoria părinților fiind pomenită zi de zi. O atenție deosebită era acordată igienei personale și igienei casei, orfanii fiind desprinși de mici să trăiască în spații curate, luminoase, îngrijite.

S-a depus o muncă uriașă, pentru a pune în practică toate aceste activități, iar pentru ca Societatea să fie cât mai eficientă se organizau periodic întruniri și congrese, la care participau personalități implicate în acest proiect de anvergură: înalte fețe bisericești, militari, directori de bănci, directori și inspectori generali ai ministerelor sănătății, muncii, ocrotirilor sociale, instrucțiunii publice, împreună căutând cele mai bune soluții pentru ocrotirea orfanilor de război>> relatează Georgeta Deju.

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva vă invită să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

Secția de Marketing și Relații cu Publicul

http://mcdr.ro/biblioteca-mcdr-deva