ACTIVITATEA DESFĂȘURATĂ DE SZINTE GÁBOR ÎN CADRUL SOCIETĂȚII DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE A COMITATULUI HUNEDOARA

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

COMUNICAT

 

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva continuă expunerea online a activității Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara și a rolului pe care membrii acesteia l-au avut în cultura hunedoreană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

În rândurile de mai jos, dr. Bodό Cristina, cercetător științific, și dr. Codrea Ionuț-Cosmin, arheolog, Secția de Arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, vă prezintă activitatea desfășurată de către Szinte Gábor în cadrul Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara.

 

Szinte Gábor

<<Szinte Gábor a fost unul dintre membrii de seamă ai Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara, a cărui muncă îndeplinită cu pasiune și acribie a dus la înregistrarea unor elemente artistice acum dispărute, conservându-le astfel în patrimoniul cultural.

Szinte s-a născut în 1855 la Valea Crișului (jud. Covasna), studiile medii și le-a făcut la Cristuru Secuiesc (jud. Harghita) și Cluj (jud. Cluj). În anul 1875 și-a început studiile la Școala Superioară de Arte Frumoase din Budapesta, unde a obținut, în 1879, diploma de profesor de desen pentru învățământul mediu. Și-a început activitatea la Institutul Regal pentru surdo-muți din Vácz (Ungaria), iar din anul școlar 1883-1884 a predat la Școala Reală din Deva, comitatul Hunedoara, până în 1897, când a obținut transferul la Budapesta, unde a activat până la moartea sa din 1914.

Szinte Gábor a întreținut relații profesionale cu intelectualitatea orașelor unde a activat ca profesor, cu colegii implicați în diverse domenii culturale, respectiv cu instituțiile naționale care colaborau cu profesorii din teritoriu, cum ar fi Comisia Națională a Monumentelor de la Budapesta.

La Deva, Szinte a devenit imediat membru al Societății, iar mai apoi membru în Comitetul director. Încă de la sosirea la Deva, Téglás Gábor i-a recunoscut abilitățile și l-a sprijinit în proiectele sale. Prietenia lor s-a menținut de-a lungul întregii perioade pe care Szinte a petrecut-o la Deva și a dus la o strânsă colaborare în cercetarea monumentelor și siturilor arheologice, medievale sau romane, din comitatul Hunedoara. Prin intermediul prietenului său, Szinte a început colaborarea cu Comisia Națională a Monumentelor.

Din procesele verbale ale Societății rezultă că și-a însoțit colegii (Téglás Gábor, Király Pál sau Mailand Oszkár) la cercetări arheologice și excursii de studii, unde s-a ocupat în primul rând de realizarea desenelor, poate și a fotografiilor. Printre altele, a participat la dezvelirea amfiteatrului de la Sarmizegetusa, fiind cel care publică primele informații în numărul VIII al anuarului Hunyadmegyei Történelmi és Régészeti Társulat Évkönyve, din 1897.

Unele dintre cele mai importante proiecte la care a lucrat au fost cele care vizau cercetarea monumentelor medievale din comitatul Hunedoara. Dintre acestea multe se aflau într-o stare avansată de degradare. Desenele sale, realizate la scară 1:1, pe hârtie de calc sau în culori, au înregistrat frescele unor biserici medievale care acum sunt dispărute sau au pierdut mult din detalii, de-a lungul ultimului secol.

O atenție deosebită a acordat fortificațiilor medievale. Cercetează turnul de la Crivadia, iar rezultatele au fost publicate în 1894 în Archaeologiai Értesítő. În ciuda încadrării cronologice greșite - romane, descrierea lui Szinte a rămas, până în zilele noastre, unică și, având în vedere faptul că starea de conservare a monumentul nu s-a schimbat în ultimul secol, cât se poate de actuală. Cu câțiva ani înainte, în 1886, i-a atras atenția grupul de monumente de la Suseni-Colț, monumente medievale rămase în ruină. Situată pe un mic platou, capela, cum o numea el, era de mult într-o stare avansată de degradare, dar păstra în altar și navă mari suprafețe dintr-o frescă. La ora actuală cea mai mare parte a picturii este pierdută. Deși nu a lăsat desene ale interiorului, Szinte Gábor a realizat o foarte exactă descriere a programului iconografic al frescelor. Peste vale de biserică, pe un colț de stâncă, se ridica fortificația familiei Kendeffy. Szinte a făcut o descriere foarte exactă a planului cetății, a stării de conservare a zidurilor și anumite considerații privind cronologia monumentului, pe care le-a publicat în anuarul Societății din 1893.

Ultimul mare proiect de care s-a ocupat Szinte Gábor, în perioada cât a fost profesor de desen la Școala Reală din Deva, a fost cetatea Devei. De numele lui se leagă primul plan al fortificației realizat în scop științific (publicat în UnitáriusKözlöny, 1910) în urma lucrărilor de degajare a molozului din prima incintă a fortificației, în 1897. În același timp, Szinte a conceput un plan de restaurare a porții principale din incinta castelului Magna Curia. Planul nu s-a materializat, poarta fiind demolată în 1899, cu ocazia construirii Tribunalului.

După plecarea din Deva, cercetările sale se vor îndrepta spre studiile de etnografie (modele având încă din cadrul ședințelor Societății, unde a putut urmări activitatea lui Kolombán Samu, Mailand Oszkár sau Szabó Imre), începând o colaborare cu Secția de Etnografie a Muzeului Național de la Budapesta>> relatează dr. Bodό Cristina și dr. Codrea Ionuț-Cosmin.

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați prezentarea de astăzi pe pagina de facebook a muzeului: https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției: www.mcdr.ro/.

 

 

 

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

 

 

Citeşte mai departe ...

AEDICULA DE LA MICIA (proiectul online „UN OBIECT PE SĂPTĂMÂNĂ”)

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

COMUNICAT

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane expune virtual un nou artefact din patrimoniul său, în cadrul proiectului on-line UN OBIECT PE SĂPTĂMÂNĂ, proiect ce se derulează în fiecare zi de vineri:

 

AEDICULA DE LA MICIA:

 

În cadrul Civilizației Romane, lumea morților era bine delimitată de cea a viilor. Astfel cimitirele se distingeau foarte bine de așezări, fiind plasate întotdeauna în afara acestora, de-a lungul căilor de comunicație. Grație poziției geo-strategice și comerciale, dar și datorită resurselor minerale și petrografice aflate în apropiere, Micia a prosperat, comunitatea de aici devenind din ce în ce mai numeroasă. Ca urmare a acestor factori, spațiile pentru înmormântări au necesitat o continuă extindere, până în momentul actual fiind identificate două necropole, în extremitatea estică și vestică a sitului. În urma săpăturilor realizate de-a lungul timpului, au putut fi extrase o serie de concluzii privind înmormântările din cimitirele Miciei. Astfel au putut fi cercetate numeroase morminte romane, informațiile obținute din aceste contexte făcând obiectul mai multor studii, dedicate necropolelor și monumentelor funerare descoperite la Micia. Elementele de tip aedicula constituie o categorie interesantă a acestor monumente, portretele defuncțiilor fiind redate în cadrul unor construcții ce proiectează ideea unor locuințe prevăzute cu pereți, coloane sau acoperișuri. Dintre aceste reprezentări, care reflectă o societate complexă și variată, se remarcă aedicula prezentată cu această ocazie, singura completă, descoperită, până în prezent, în întreaga provincie Dacia.

Monumentul reprezintă o AEDICULA IN ANTIS, compusă din mai multe elemente sculpturale, din andezit de Măgura Uroiului. Piesa provine din colecţiile vechi ale muzeului, de la începutul secolului al XX-lea, elementele sale fiind păstrate într-o stare de conservare foarte bună. În prezent, o parte dintre acestea sunt sparte sau deteriorate. Monumentul se compune dintr-o talpă masivă de formă dreptungiulară şi cu profil trapezoidal (105x83x26 cm), perete lateral dreapta (117x65x17 cm), perete lateral stânga (90x65x17 cm), peretele din spate (117x60x17 cm), un acoperiș sub formă de boltă semicilindrică (119x77 cm) şi două conuri de pin înalte de 32 cm. Pe feţele interioare ale celor trei pereţi sunt reprezentate portretele defuncţilor, în stilul caracteristic şcolii miciene (păr ondulat, ochi proeminenţi, gură mică, mâini schematizate). Peretele din spate redă patru personaje dispuse în două planuri. Planul secundar redă doi adulţi înalţi de 90 cm, în faţa acestora, în planul principal fiind reliefaţi doi copii. În dreapta spate este sculptat un bărbat matur cu păr ondulat şi barbă. Lângă el, apare o femeie adultă, ale cărei trăsături nu mai pot fi distinse, din cauza distrugerii acestei zone. Băiatul din faţa ei îi ajunge până la piept şi este redat într-o tunică scurtă şi o pelerină prinsă pe umărul drept. El ţine un volumen (sul de hârtie) în mâna stângă. Fetiţa din faţa bărbatului, îmbrăcată cu o stola lungă şi o pala susţinută pe mâna stângă, are aceeaşi înălţime ca şi băiatul şi este redată cu părul prins în coc şi cercei proeminenţi în urechi. Ambii copii ţin membrele superioare aduse la piept, în mâna stângă a fetiţei distingându-se un obiect rotund (fruct sau floare), în timp ce pe încheietura mâinii drepte poartă o brăţară sub formă de şarpe. Peretele lateral drept redă trei personaje, cel mai înalt dintre ele (bărbatul) având 74 cm. În partea dreaptă, apare un bărbat cu barbă şi păr ondulat, îmbrăcat într-o tunică, care îi ajunge până la genunchi. El ţine un volumen în mâna stângă, în timp ce cu mâna dreaptă cuprinde umărul drept al femeii de lângă el. Aceasta, îmbrăcată cu o stola lungă până la pământ, are părul prins într-un coc. Mâna stângă o ţine pe umărul stâng al bărbatului, în timp ce mâna dreaptă, la a cărei încheietură se distinge o brăţară sub formă de şarpe, este situată pe umărul drept al copilului din planul principal. Acesta, amplasat între cei doi părinţi, poartă o tunică asemănătoare cu cea a tatălui său. În mâna stângă ţine o crumena (săculeț), în timp ce în mâna dreaptă, adusă la piept, pare să ţină un stilus (condei). Deasupra personajelor, pe o ghirlandă, este redată o pasăre văzută din lateral. Peretele stâng, a cărui jumătate superioară lipseşte, redă, de asemenea trei personaje. În planul din faţă, a fost sculptată o fetiţă îmbrăcată cu o stola lungă. Ea ţine în mâna dreaptă un obiect rotund (fruct sau floare), la aceeaşi încheietură fiind redată şi o brăţară. În spatele ei, sunt reprezentaţi un bărbat şi o femeie, ale căror capete lipsesc. Bărbatul, îmbrăcat într-o tunică până la genunchi, ţine în mâna stângă adusă la piept un volumen. Ambii pereţi laterali sunt decoraţi cu şerpi pe canturile din faţă, în timp ce pe partea frontală a arcadei acoperişului este redată o ghirlandă cu motive vegetale. Acoperişul, cu plan patrulater, este decorat în partea superioară, cu mai multe elemente. Pe colţurile din faţă sunt redaţi doi lei în poziţie culcată, ce ţin, sub labele din faţă, capetele unor bovidee. Colţurile din spate sunt sculptate sub forma unor acrotere. În partea superioară a acoperişului, au fost realizate două postamente patrulatere, dispuse în faţă şi în spate, de-a lungul axului central. Acestea constituie baza a două conuri de pin, ce se fixează cu ajutorul unor tije din fier, introduse în orificii special realizate.

 

Bibliografie selectivă:

Andrițoiu, Necropolele Miciei, Timișoara, 2006;

Ciongradi, Grabmonument und sozialer Status in Oberdakien, Cluj-Napoca, 2007;

Țeposu-Marinescu, Probleme de artă provincială romană (I). Edicule funerare din Dacia, în Muzeul Național, 1, 1974, p. 13-22;

Țeposu-Marinescu, Funerary Monuments in Dacia Superior and Dacia Porolissensis, BAR S 128, Oxford, 1982.

 

Informațiile sunt oferite de arheolog dr. Marius Barbu, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva.

 

Artefactul face parte din obiectele expuse în spațiul expozițional Lapidarium din cadrul muzeului nostru.

 

 

Vă invităm să vizitați pagina de facebook a muzeului:

https://www.facebook.com/MCDRDeva/ 

și site-ul instituției: www.mcdr.ro/.

 

 

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

 

 

http://mcdr.ro/sectii-si-compartimente/sectia-de-arheologie-deva

 

Citeşte mai departe ...

FAȚĂ DE MASĂ DE SĂRBĂTOARE (clasată în categoria TEZAUR) aflată în colecția Muzeului de Etnografie și Artă Populară Orăștie

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

COMUNICAT

 

 

Pentru această săptămână, Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie, secție a Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, prezintă publicului o piesă din patrimoniul său, cu caracter decorativ, cu un puternic impact vizual.

Este o față de masă de sărbătoare, plină de culoare, cu motive ornamentale arhaice, lucrată cu măiestrie, la începutul secolului XX, punându-se un accent deosebit pe tricolorul românesc.

  

Informații și descrieri: Muzeograf Daniela Șendroiu, Conservator Maria Iustina Bogdan, Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie

 

Toate aceste detalii împreună cu imagini ale monumentului pot fi găsite pe pagina de facebook a muzeului:

https://www.facebook.com/MCDRDeva/

și pe site-ul instituției: www.mcdr.ro.

 

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

 

Citeşte mai departe ...

CARIERA ROMANĂ de la MĂGURA UROIULUI (proiectul online „Un monument pe săptămână”)

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 COMUNICAT

 

 

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, în cadrul proiectului său on-line, UN MONUMENT PE SĂPTĂMÂNĂ, propune un alt monument hunedorean deosebit:

 

MĂGURA UROIULUI: Cariera Romană, prezentat de specialiștii muzeului, arheolog dr. Marius Barbu și arheolog dr. Alexandru Bărbat.

 

Toate aceste detalii împreună cu imagini ale monumentului pot fi găsite pe pagina de facebook a muzeului:https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției: www.mcdr.ro.

 

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

 

 

http://mcdr.ro/sectii-si-compartimente/sectia-de-arheologie-deva

 

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS