Compartimentul Stiintele Naturii Deva

O parte din bogatul patrimoniu al colecţiei de Ştiinţele Naturii din cadrul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva a fost inclus în expoziţia „Trecut şi prezent în natura hunedoreană”.

Pădurea Slivuţ este o arie naturală protejată de interes naţional, inclusă Geoparcului Dinozaurilor Ţara Haţegului. Are o suprafaţă de 40 ha şi este situată în apropierea oraşului Haţeg.

Din anul 1958, în zona s-a creat o rezervaţie de zimbri. Cele trei exemplare din colecţia muzeului devean sunt Podarek şi Polonka (primii zimbri care au fost aduşi din Polonia pentru a coloniza rezervaţia) şi urmaşul acestora, Roman.

Flora şi fauna teritoriului hunedorean a suferit de-a lungul erelor geologice numeroase schimbări în funcţie de caracteristicile climatului, fenomenelor tectonice şi distribuţiei mărilor şi uscatului.

De acum 248-65 milioane de ani (din Era Mezozoică) provin multe dintre fosilele descoperite pe teritoriul judeţului Hunedoara. În apele marine trăiau diferite specii de amoniţi (strămoşii cefalopodelor de astăzi). Urmaşul amoniţilor este nautilul (Nautilus pompilius) care rămâne, aproape neschimbat, 600 de milioane de ani. Tot din apele marine provin şi lamelibranhiatele (scoici) şi gasteropode (melci) iar pe uscatul cu un climat tropical, distribuit sub forma insulelor, dominau dinozaurii. Alături de aceştia, spre sfârşitul acestei ere, în Cretacic, apar mamiferele şi strămoşii păsărilor actuale. Primul descoperitor şi cercetător care a contribuit esenţial la cunoaşterea faunei de vertebrate fosile din Bazinul Haţeg a fost Ferenc (Franz) Nopcsa (1877-1933). Acesta, de origine haţegană, şi-a dedicat o bună parte a carierei ştiinţifice vertebratelor fosile, semnalate de el încă din 1897. El a descris numeroase specii de reptile, în principal dinozauri, broaşte ţestoase şi crocodili.

Amoniţii din expoziţie provin de pe Valea Roatei (Chergheş), lamelibranhiatele şi gasteropodele de la Lăpugiu de Sus (rezervaţie paleontologică) iar fosilele de dinosauri, din rezervaţia paleontologică Sânpetru.

Urme ale plantelor s-au păstrat sub forma trunchiurilor silicifiate (erupţiile vulcanice au format substanţe silice care au „cimentat” copacii căzuţi în apă) şi a impresiunilor foliare pe gresiile şi argilele descoperite la Tâmpa (Simeria) sau în straturile de cărbune din Valea Jiului. În această zonă au fost descoperite urme impresiuni ale frunzelor de ferigi, chiparoşi, magnolii şi palmieri, mărturii ale climei tropicale.

Pădurile ce acopereau depresiunea Petroşani, în perioada oligocenă, se asemănau mult cu cele din regiunile calde actuale, fiind alcătuite, pe lângă arbori de tipul celor ce cresc şi astăzi în ţara noastră (arţari, ulmi, paltini, mesteceni) şi din esenţe exotice: laurul arborescent, chiparosul de baltă şi diferite specii de palmieri.

În aceste păduri vieţuiau diferite mamifere iar în râuri şi în apele marine trăiau peşti ale căror urme s-au păstrat sub formă de impresiuni în depozitele actuale de cărbune, dovadă impresiunea foliară de palmier fosil (Sabal sp.) şi broasca ţestoasă fosilizată din expoziţie.

În Pliocen (5,2 - 2,6 milioane ani) are loc o răcire a climei care avea să ducă în Cuaternar, la fenomenul glaciaţiunilor. Este perioada de maximă dezvoltare a mamiferelor adaptate la climatul rece.

O bună parte din teritoriul României era acoperit de gheaţă permanentă, având climă şi aspect asemănătoare cu ale Groenlandei sau tundrei Siberiei de astăzi, cu întinderi vaste de câmpie îngheţată şi pâlcuri rare de copaci.

Fauna din această perioadă era una asemănătoare cu cea din prezent, având însă specii de animale a căror mărime depăşea cu mult mărimea speciile de astăzi. Din turmele uriaşelor mamifere ce colindau stepele reci, depozitele de terasă ale râurilor Cerna şi Mureş precum şi carierele de travertin de la Banpotoc şi Cărpiniş păstrează resturile fosile de mamuţi, rinoceri, bizoni, cai sălbatici, elani etc. Mamutul (Mammuthus primigenius) este elefantul fosil cel mai cunoscut, fiind unul dintre animalele contemporane omului primitiv.

Redutabilul strămoş al zimbrilor şi bizonilor moderni, denumit bizonul de stepă sau bizonul diluvial (Bison priscus), era un bovid de proporţii uriaşe care trăia într-un număr foarte mare de exemplare, în cirezi enorme, răspândite pe aproape tot teritoriul Eurasiei (Europa, Asia). Din acest uriaş cu capul masiv, fruntea foarte lată şi boltită, cu coarne imense crescute orizontal-lateral faţă de craniu, au evoluat bizonii de astăzi: bizonul american (Bison bison) şi zimbrul (Bison bonasus).

Fluturii sunt insecte răspândite de toate continentele mai puţin în regiunile polare, ale căror aripi sunt acoperite cu solzi coloraţi, ca ţiglele pe acoperiş. Se hrănesc în principal cu nectarul florilor, care este aspirat cu ajutorul trompei.

Exemplarele prezentate provin din America de Sud, America Centrală, Regiunea Indo-Malaysiană şi Africa.

Sunt prezentate şi diferite ecosisteme naturale aflate pe teritoriul judeţului Hunedoara, începând cu ecosistemul acvatic, ecosistemul pădurilor de foioase, de amestec, de conifere, golul alpin, precum şi ecosistemul de peşteră.

În aceste ecosisteme trăiesc o serie de specii de mamifere şi păsări (vidra, berzele albe şi negre, codalbul, ciuta, lupul, iepurele, bufniţa, huhurezul de pădure, căprioara, porcii mistreţi, caprele negre, rasul, lupul, pisica sălbatică, cocoşul de munte).

Vulturii, pasări ce odinioară erau fala Retezatului, sunt astăzi din ce în cei mai rari în aceste locuri. Zăganul sau vulturul bărbos (Gypaetus barbatus), care acum câteva decenii cuibărea în Retezat, este astăzi doar în amintirea localnicilor.

Ca oaspeţi de vază, pe crestele Retezatului apar, din când în când, vulturul pleşuv brun (Aegypius monachus) şi vulturul pleşuv sur (Gyps fulvus). Fiind pe cale de dispariţie, au fost declaraţi monumente ale naturii. Alături de exemplarele de vulturi sunt prezentate hermelina (cu blană de iarnă) şi corbul.

Citeşte mai departe ...

Secția de Arheologie Deva

      Secția de Arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane este continuatoarea unei bogate tradiții arheologice hunedorene, veche de aproape un secol și jumătate. Printre primii arheologi care au cercetat trecutul județului s-au aflat Zsofia Torma, prima femeie arheolog din România, și Gábor Téglás, primul director al muzeului devean, aceștia numărându-se și printre fondatorii științei arheologice moderne în spațiul transilvănean. Pasionații de istorie și arheologie au întemeiat, în anul 1880, Societatea de Istorie și Arheologie a Comitatului  Hunedoara, iar piesele strânse din cercetările de teren și donate de către aceștia au format nucleul colecției care a stat la baza înființării muzeului din Deva.

      Entuziasmul începuturilor a fost înlocuit, în secolul XX, de o activitate arheologică structurată și coerentă, în cadrul muzeului desfășurându-și activitatea specialiști cu un statut științific bine definit în arheologia românească. Printre arheologii care au făcut parte din colectivul muzeului devean se numără Octavian Floca, Ioan Andrițoiu, Mircea Dan Lazăr, Adriana Rusu – Pescaru sau Gabriela Gheorghiu, unii dintre aceștia conducând chiar destinele instituției. În această perioadă, arheologii de la Deva, împreună cu colegi din țară, au format colectivele de cercetare ale unor importante șantiere arheologice, precum Sarmizegetusa Regia (Grădiștea de Munte), Ulpia Traiana Sarmizegetusa (Sarmizegetusa) sau Micia (Vețel), cercetările pe aceste situri continuând până în prezent.  

      Impresionanta colecție arheologică strânsă de-a lungul timpului, în urma cercetărilor de teren și a săpăturilor arheologice, conține numeroase piese cu o valoare deosebită, multe dintre acestea ilustrând începuturile vieții umane pe cuprinsul județului Hunedoara, dar și grandioasa moștenire daco-romană de pe acest teritoriu. De altfel, chiar numele instituției muzeale devene reflectă activitatea arheologică de descoperire, conservare, expunere și cercetare științifică a bogatului patrimoniu dacic și roman de care dispune județul.

      Ca structură individualizată în cadrul muzeului, secția de Arheologie a fost înființată în anul 1994. În prezent, aceasta cuprinde un număr de 13 specialiști, cercetători științifici și arheologi, care „acoperă” toate perioadele istorice studiate arheologic, respectiv preistorie (paleolitic, neolitic, epoca bronzului, epoca fierului), antichitatea daco-romană și evul mediu. Majoritatea arheologilor deveni au absolvit studii  doctorale la diferite universități din țară. Printre activitățile membrilor secției se numără organizarea și participarea la cercetări arheologice sistematice și preventive, studierea și valorificarea științifică a patrimoniului arheologic de care dispune muzeul, realizarea de materiale promoționale și expoziții.

Citeşte mai departe ...

Compartimentul Evidenţă Deva

Una din principalele funcţii ale oricărui muzeu este constituirea științifică, evidența, documentarea, protejarea și dezvoltarea patrimoniului muzeal.

Compartimentul de Evidenţă a fost înfiinţat în anul 2006, având în componenţă trei conservatori ce se află în subordinea și coordonarea directă a directorului științific. Aşa cum îi spune şi numele are ca misiune evidența, protejarea și conservarea patrimoniului muzeal. Misiunea Compartimentului de Evidență este aceea de a se asigura că generaţiile viitoare vor beneficia de o situație cât mai exactă a bunurilor care fac parte din patrimoniul muzeului. Acest lucru este posibil prin conservarea preventivă, care implică anumite măsuri și acțiuni ce trebuie impuse de conservator încă de la intrarea bunurilor în patrimoniul muzeului și până la expunerea, depozitarea sau itinerarea bunurilor de patrimoniu mobil.

Principala activitate a compartimentului este evidența bunurilor care fac parte din patrimoniul muzeal, ținută în Registrul Inventar General, în paralel cu Registrului Inventar Special și totodată, după noile reglementări în vigoare și în sistem informatizat. O nouă sarcină a compartimentului este aceea de a fotografia fiecare obiect din colecțiile muzeului pentru introducerea lor în Registrul Inventar Digital.

Membrii compartimentului fac parte din comisiile de recepție, evaluare și inventariere a patrimoniului muzeal și asigură asistență de specialitate privind Normele de conservare a patrimoniului.

Îmbogățirea colecțiilor muzeului se face prin descoperiri arheologice, achiziții, donații și bunuri provenite prin Direcția pentru Cultură, Culte, Patrimoniu și Poliția pentru protejarea patrimoniului din Județul Hunedoara.

Pe lângă activitatea de evidență, compartimentul participă și colaborează cu alte muzee la acțiuni știintifice și expoziții itinerante. Asigură documentația necesară și totodată condițiile de conservare în timpul transportului bunurilor.

Numărul total al obiectelor intrate în patrimoniul muzeului și inregistrate în Inventarul General până în prezent este de 52629 de bunuri culturale. Activitatea conservatorilor din cadrul compartimentului este intensă și permanentă, preocupându-se de inregistrarea, evidența, conservarea patrimoniului și punerea în valoare a patrimoniului muzeal.

Citeşte mai departe ...

Despre Noi

MCDR Magna Curia 02

     Începutul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva se leagă de momentul înfiinţării Societăţii de Istorie şi Arheologie a Comitatului Hunedoara, în anul 1880.

     Muzeul devean funcţionează în clădirea Magna Curia, cunoscută ca și Castelul Bethlen, un vechi monument de arhitectură situat la poalele Cetăţii Deva, în partea de sud a acesteia. Vechimea, importanţa şi frumuseţea acestei clădiri în stil baroc a fost motivul pentru care a fost inclusă pe Lista Monumentelor Istorice de categorie A.

     Începând cu anul 1998, edificiul a intrat într-un proces de restaurare, încheiat în anul 2006 și care a avut menirea de a reda pe cât posibil splendoarea de altădată a palatului, făcându-l un punct de atracţie pentru vizitatori şi astfel să reprezinte o emblemă a oraşului.

     Din anul 2012, în curtea Palatului Magna Curia, funcționează un Lapidarium în aer liber care adăposteşte o colecţie de monumente, aparținând epocilor: preistorie, dacică și romană, provenite din cercetările arheologice de la Baia de Criş, Cetățile Dacice din Munții Orăștiei, Capitala Daciei Romane - Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Micia, Germisara, Aquae sau din descoperiri întâmplătoare. Zona de Lapidarium a fost completată ulterior cu alte două corpuri care adăpostesc monumente romane grupate pe două teme majore „Arhitectură civilă romană și Arhitectură funerară romană”. 

     Piesele preponderente din patrimoniul muzeului sunt constituite în colecţii de preistorie, epocă dacică, romană, medieval timpurie, medievală, o colecţie de arme albe şi de foc, echipament militar modern şi contemporan, colecţii cu piese de istorie modernă şi contemporană. La acestea se adaugă o colecţie de artă şi una de efemeride, precum și una de științele naturii. Colecţiile de etnografie se regăsesc la muzeele din teritoriu: Orăştie şi Brad.

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS